Dacă Rusia ar ataca țările baltice… două scenarii incomplete

Nu este un secret militar faptul că NATO se confruntă cu o gravă problemă în țările baltice. Credibilitatea Alianței atârnă de suveranitatea, libertatea și integritatea teritorială a Estoniei, Letoniei și Lituaniei. Și totuși, NATO nu dispune de o forță militară locală cu care să le apere.
Două evenimente au scos în evidență acest lucru. BBC-ul a transmis o captivantă docu-dramă, “Inside the War Room” (“În zonă de război”), încercând să arate cum ar putea reacționa forurile decizionale în eventualitatea unei insurecții susținute de Kremlin în estul Letoniei, care culminează cu un atac nuclear asupra vaselor de război britanice și americane (răspuns: America va folosi arme nucleare, Marea Britanie, nu).
Iar Rand Corporation, un think-tank american, a relatat despre o întreagă serie de jocuri de război inițiate pe tema reacției NATO în eventualitatea unui atac-surpriză al Rusiei în țările baltice (răspuns: orice ai face, Rusia câștigă în 60 de ore). Studiul sugerează că doar mobilizând în țările baltice trei echipe combatante de blindate, cu un cost anual de 2,7 miliarde de dolari, plus alte mari schimbări prin alte părți, ar putea respinge un atac rusesc.
Criticii afirmă că BBC și Rand servesc interesele Kremlinului. Rusia dorește ca țările baltice să simtă că sunt “NATO-lite” (de importanță secundară). Și vrea ca restul Alianței NATO să creadă că apărarea acestor state din linia întâi este de o cutezanță inutilă. Acestea sunt precondiții ale unor convorbiri “realiste” despre securitatea europeană, în care Rusia și-ar recupera o parte din terenul pierdut după prăbușirea imperiului sovietic.
Programul BBC a stârnit o animozitate deosebită în Letonia. Și înțeleg de ce: exagera pericolul separatismului în agitatul Est. E neplăcut să vezi pe cineva (chiar dacă e vorba doar de actori) arzându-ți drapelul național și zdrobindu-ți stema. Deciziile legate de viitorul Letoniei au fost luate de foști oficiali britanici, ca și când ar fi încă funcție. Unii au părut încă de la început prost informați și lipsiți de empatie.
Dar emisiunile de televiziune sunt făcute ca să atragă (știu: am făcut și eu). Iar scenariile ipotetice implică obligatoriu puțină credibilitate: cheia e în titlu. Adevărata lecție a programului nu era aceea că țările baltice erau blestemate, ci că e o greșeală să liniștești Rusia. Cei care la început se pronunțaseră împotriva unei “reacții exagerate” la evenimentele misterioase din estul Letoniei păreau niște proști către sfârșit. Este adevărat, Marea Britanie a picat testul. Mult mai important e că, în versiunea scenariștilor, America nu l-a picat.
Desigur “În zona de război” și studiul organizației Rand sunt îngrijorătoare. Ele pun niște întrebări rămase fără răspuns. Dar nu sunt niște întrebări la care să nu se poată răspundă. Putem apăra țările baltice și pe noi. Trebuie doar să ne gândim mai bine cum să facem asta.
Pentru început, avem nevoie să-i ținem sub observație pe cei care cobesc. Rand a intrat deja sub tirul lui Sam Gardiner, unul dintre cei mai vechi analiști ai apărării zonei baltice. El crede că studiul a fost o risipă de bani, pentru că se concentrează prea mult asupra bătăliilor terestre, ignorând dimensiunea navală.
Criticile mele sunt altele. În primul rând, studiul nu menționează Suedia decât într-o notă de subsol, iar Finlanda lipsește. Să discuți despre securitatea baltică excluzând aceste două țări e o perversiune. Studiul ignoră informațiile – putem și trebuie să știm dacă Rusia comasează forțe la frontieră. Pe măsură ce elementul de surpriză dispare, superioritatea Rusiei din regiune se diminuează și ea. Și mai important, riposta Occidentului nu trebuie să se limiteze la teatrul Baltic și nu trebuie să fie numai militară. Mesajul dur pe care i l-am putea transmite lui Vladimir Putin de îndată ce încep ostilitățile ar fi “banii tăi sunt la noi și dacă vrei să-i mai vezi, valea!”. Plăcut subiect pentru un program de televiziune.
Sursa: Contributors.ro
Autor: Edward Lucas
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.