Dainius Žalimas, președintele Curții Constituționale a Republicii Lituania: Nu ne dorim apropierea de statele care nu respectă principiile democratice

Deja de mai mulți ani, Curțile Constituționale din Letonia și Lituania organizează în mod regulat conferințe și vizite bilaterale prin care își împărtășesc experiența și se familiarizează cu cea mai recentă jurisprudență din țara vecină. În această vară, judecătorii Curții Constituționale a Republicii Lituania au vizitat Letonia. În timpul interviului său care a avut loc la redacția revistei Jurista vārds, Prof. Dr. Dainius Žalimas, Președintele Curții Constituționale, a trecut în revistă câteva din cele mai relevante aspecte ale dreptului constituțional din Lituania.

– Prietenia dintre Curțile Constituționale ale Lituaniei și Letoniei durează mai mulți ani, iar vizite reciproce se organizează cu regularitate. Ce apreciere ați da beneficiilor reale ale acestei prietenii în ceea ce privește activitatea Curții din Lituania? În plus, care sunt avantajele cooperării cu țările din afara spațiului European (cum ar fi Kazahstan, Georgia)?

– Sunt încântat să menționez că unul dintre partenerii noștri cei mai apropiați este anume Curtea Constituțională a Republicii Letonia. De asemenea, încercăm să menținem aceleași legături strânse cu colegii noștri din Polonia. O asemenea cooperare este foarte importantă. În primul rând, suntem vecini, avem o istorie comună și ne confruntăm cu aceleași provocări. Pentru noi este interesant să știm ce decizii se iau în țara vecină. Pentru conferințele anuale ale instanțelor constituționale din Lituania și Letonia ne străduim să selectăm subiecte care să fie de interes comun. În acest an subiectul reuniunii a fost legat de criteriile de evaluare a calității legilor în deciziile adoptate de către curtea constituțională.

Astfel de discuții care au loc în fiecare an sunt foarte importante și aș putea spune, de asemenea, că Curtea noastră a apelat la deciziile Curții Constituționale a Republicii Letonia. Spre exemplu, hotărârea Curții noastre cu privire la corespondența dintre condamnați. De fapt, am făcut uz de experiența Letoniei și am evidențiat concluzii similare. Mai devreme sau mai târziu, țările vecine se confruntă cu provocări similare. Înainte de a emite o decizie sau alta noi analizăm separat experiența instanțelor constituționale europene în ceea ce privește problema pe care o examinăm. Spre exemplu, am folosit experiența colegilor noștri din Estonia atunci când am emis o soluție la problema pensiilor judecătorilor.

Anul trecut, printr-o decizie noi am recunoscut că instanțele judecătorești sunt printre instituțiile care exercită puterea de stat și că acestea pot, în limitele competenței lor, să contribuie la realizarea obiectivelor politicii externe ale statului.

Curtea Constituțională din Lituania, alături de colegii din Georgia, Ucraina și Moldova, au înființat Asociația Justiției Constituționale a Statelor din Regiunea Mării Negre și Baltice (BBCJ), iar Lituania cooperează în acest mod cu țările care se pregătesc să se alăture Uniunii Europene, mai devreme sau mai târziu. În prezent, aceste țări întâmpină dificultăți pe care le-am avut și noi cu 10-15 ani în urmă. În opinia mea, am reușit să stabilim cea mai eficientă colaborare cu Curtea Constituțională a Republicii Moldova, care a beneficiat de o experiență jurisprudențială considerabilă din partea noastră; drept exemplu aș putea invoca modul în care a interpretat conceptul de orientare geopolitică, care este similar interpretării noastre, potrivit căruia identitatea europeană este elementul constitutiv al identității statului și al Constituției și care trebuie interpretat prin prisma aspirațiilor de integrare în Uniunea Europeană. În plus, în luna mai a acestui an, Curtea Constituțională a Moldovei a adoptat o decizie care clarifică conceptul constituțional al neutralității statului; spre exemplu s-a evidențiat faptul că neutralitatea nu poate legitima dislocarea ilegală a bazelor și trupelor militare rusești, sau să interzică un parteneriat cu Uniunea Europeană și NATO. În acest sens, colegii din Moldova au luat în considerare și experiența noastră. Totuși, trebuie să subliniez faptul că și noi înșine preluăm anumite aspecte din experiența Curții Constituționale a Republicii Moldova, de exemplu, în problema clauzelor constituționale eterne (principii de neschimbat privind independență statului și democrația), care este rar întâlnită în jurisprudență, dar este pe larg discutată în doctrina juridică.

Cu toate acestea, nu ne dorim deloc apropiere față de statele care nu respectă principiile democratice și în care sistemul judiciar nu poate fi numit unul legitim, deoarece acest sistem nu este independent. Dacă vorbim despre Rusia și Belarus, atunci noi nu vedem nici o prioritate în stabilirea relațiilor de cooperare cu instanțele constituționale care nu sunt considerate independente.

– Relativ recent, în Lituania au avut loc discuții (cu privire la proiectele de legi propuse) referitoare la competențele Curții Constituționale. Ați putea să ne spuneți… dacă aceste propuneri trebuie luate în serios?

– În opinia mea, în alte țări nu prea s-au vehiculat informații despre aceste proiecte, dat fiind faptul că acestea au fost înaintate de anumiți politicieni și nu au beneficiat un sprijin ferm. În acest caz, am putea vorbi despre un populism similar celui care există în cîteva țări, dar în Lituania astfel de amendamente fie nu au fost susținute, fie s-au adoptat legi cu conținut completamente diferit. Cu certitudine, aceste propuneri au fost făcute pentru a influența cumva autoritatea Curții Constituționale sau chiar pentru a-i paraliza activitatea. În Lituania, politicienii care vor să copieze acțiunile populiste din alte țări nu sunt influenți.

Cu toate acestea, avem și alte noutăți: Parlamentul intenționează să sprijine introducerea recursului individual în fața Curții Constituționale (ceea ce implică modificarea Constituției). Deși mai târziu decât ne doream, Lituania a decis să impletenteze acest model începând din 2019. În general, Curtea noastră examinează aproximativ 20-24 de cauze pe an și circa o treime din sesizările parvenite de la instanțe sunt respinse ca inadmisibile. De exemplu, noi nu examinăm cererile care se bazează doar pe o anumută doctrină constituțională formulată în hotărârile noastre, dar care nu vizează doctrina constituțională ce ar putea fi în detrimentul petiționarului și care ar putea oferi un răspuns la întrebarea formulată. Aș vrea să evidențiez faptul că răspunsul pe care îl formulăm atunci când refuzăm acceptarea unei cereri constituie în sine anumite linii directorii pentru viitor, de vreme ce elimină incertitudinile legate de constituționalitatea unei prevederi legale sau de doctrina constituțională. De asemenea, în ceea ce privește sesizarea Curții, și parlamentarii prezintă diferite nivele de activism. Vytenis Andriukaitis, un politician din Lituania, care în prezent activează în cadrul Comisiei Europene, a depus multiple sesizări la Curtea Constituțională. După ce a devenit membru al Comisiei Europene, numărul sesizărilor depuse de politicieni la Curtea Constituțională a scăzut considerabil.

– Care este opinia Dumneavoastră în privința competențelor Curții Constituționale de a adopta hotărâri referitoare la problemele economice ale statului? Cum ați descrie acel nivel de trecere când Curtea poate lua decizii în problemele legate de economie, și când o persoană poate spune: este o decizie politică?

– Trebuie doar să facem o distincție între ceea ce se încadrează în competența Curții (aspectul juridic) și competența atribuită legiuitorului. Este necesar să aplicăm testul de proporționalitate, așa cum am făcut-o atunci când am evaluat măsurile de austeritate introduse în perioada crizei economice.

În unele hotărâri noi am declarat încălcarea Constituției deoarece principiul proporționalității nu a fost aplicat în mod corespunzător. De exemplu, reducerea cuantumului remunerației pentru funcționarii publici, judecători și alți oficiali a fost neuniformă. Nu doar neuniformă, ci diferită în esență. De exemplu, salariul judecătorilor Curții Constituționale a fost micșorat cu 40 de procente, cel al politicienilor s-a diminuat cu 20 de procente, iar scăderea salariilor funcționarilor publici a constituit de la 8 la 39 procente. Proporționalitatea nu înseamnă uniformizarea socialistă a nivelului salariilor, unde se plătește același salariu indiferent de responsabilitatea și calificările persoanelor. Prin urmare, explicarea unei astfel de diminuări salariale a fost posibilă doar ca o încercare de a interveni în activitatea Curții Constituționale. Bineînțeles, Curtea nu se ocupă exclusiv de chestiunile de politică economică, care depind în mod exclusiv de modelul economic ales de stat. De exemplu, am declarat de mai multe ori că instanța constituțională nu intervine în domeniile ce țin de planificarea cheltuielilor publice, în pofida faptului că astfel de alegeri cu caracter economic s-ar putea dovedi a fi greșite pe termen lung. Cu toate acestea, politicienii uneori înțeleg cu greu faptul că nici o lege nu poate avea imunitate în fața controlului de constituționalitate.

– Care este părerea DVS vis-a-vis de disciplina fiscală: este un principiu mai mult juridic decât economic?

– Eu consider că principiul pe care îl regăsim în fiecare Constituție și care prevede că statul recunoaște bunăstarea socială este inseparabil de conceptul de disciplină fiscală. Nerespectarea disciplinei fiscale poate genera o situație similar celei în care s-au pomenit Letonia și Lituania cu ceva timp în urmă: au avut de înfruntat unul dintre cele mai mari deficite ale PIB din lume. De exemplu, am adoptat o hotărâre privind amânarea pentru o anumită perioadă de timp a plății compensațiilor pentru salariile și pensiile reduse. Am stabilit că amânarea plății compensațiilor pentru o anumită perioadă de timp este justificată de motivele de disciplină fiscală.

– Ați putea să ne spuneți câteva cuvinte despre dezbaterea referitoare la înființarea instituției judecătorilor populari în Lituania?

– Dezbaterea încă nu s-a încheiat și, în opinia mea, nu există nici o șansă ca aceasta să se termine. Pentru ca o astfel de instituție să fie creată, trebuie modificată Constituția, deoarece în prezent, în instanțele de judecată deciziile pot fi adoptate doar de către judecătorii profesioniști. Sincer vorbind, această idee este puternic susținută de public și consider că acest lucru se datorează lipsei de încredere în sistemul judecătoresc. Nimeni nu este în stare să găsească o modalitate de a înființa această instituție. Eu personal sunt sceptic în privința acestei idei, întrucât, într-o anumită măsură, aceasta ar constitui o reîntoarcere la practica sovietică, unde, teoretic, existau judecători populari, dar activitatea lor era formală. Este foarte dificil de a crea un model practic, deoarece sunt o mulțime de probleme complicate ce urmează a fi rezolvate. De exemplu, în ceea ce privește selecția judecătorilor populari: a fi judecător popular este un drept sau o obligație? Cum trebuie instruiți judecătorii populari? Cum să-i remunerăm pentru timpul de muncă? Cum putem asigura independența judecătorilor populari?

– Vă rugăm să ne relatați despre cele mai importante hotărâri recente ale Curții Dvs.

– Au existat câteva hotărâri în care am examinat un aspect interesant – constituționalitatea amendamentelor la Constituție. La acest aspect am adoptat două hotărâri – la 24 ianuarie 2014 și 11 iulie 2014. În privința constituționalității amendamentelor la Constituție, în doctrina juridică există numeroase opinii controversate. Cu toate acestea, poziția Curții se deosebește de cea doctrinară prin faptul că, în cele din urmă, Curtea trebuie să adopte o decizie definitivă. Curtea noastră s-a ghidat de așa-numita perspectivă maximalistă de asigurare a constituționalității, conform căreia principiile care stau la baza Constituției ar trebui să fie respectate, de asemenea, și în momentul modificării acesteia. Prin urmare, în primul rând, este necesar să se respecte o anumită procedură, dar mai există și restricții de ordin material: acestea sunt valorile consacrate în Constituție și care nu pot fi modificate sau încălcate nici măcar prin amendamente la Constituție. De asemenea, nu este posibil de modificat un articol din Constituție prin renegarea esenței unui alt articol. Curtea a evidențiat două grupuri de valori constituționale: primul este format din valorile constituționale care nu pot fi modificate (de exemplu, independența statului, democrația, precum și natura firească a drepturilor omului, motiv pentru care reintroducerea pedepsei cu moartea este imposibilă), iar al doilea este constituit din valorile constituționale care de facto sau din punct de vedere practic nu pot fi modificate (de exemplu, orientarea geopolitică spre Vest a statului, forma republicană de guvernământ).

– În articolul său, Dr. Stasys Stačiokas a subliniat importanța comunicării judiciare, în special faptul că instanțele nu pot rămâne tăcute. Cum apreciați comunicarea judiciară în Lituania?

– În primul rând, judecătorii sunt parte a societății. Judecătorii trebuie să comunice cu restul societății, cu respectarea tuturor cerințelor eticii profesionale și a independenței sale. În ultimii ani, am îmbunătățit mai multe lucruri în Curtea noastră și acest lucru ne ajută să fim deschiși publicului. Când mi-am început activitatea în calitate de Președinte al Curții, m-am confruntat cu ceea ce numesc "auto-izolare". Astfel, am urmat exemplul Curților Constituționale din alte state și am introdus instrumente de comunicare, care nu sunt prevăzute de lege. De exemplu, legea nu spune nimic despre rapoartele anuale ale Curții, dar din 2014 am început să publicăm asemenea rapoarte. O altă inovație este difuzarea în regim online a ședințelor Curții. Alte Curți nu au îndrăznit să facă acest lucru fără aprobarea legislativului. Ne-am deschis ușile pentru un număr mare de evenimente juridice, cum ar fi concursul proceselor simulate, organizate de universități sau evenimente în cadrul cărora participă apărători ai drepturilor omului și juriști din țările Parteneriatului Estic.

– Vedeți diferențe în criticele adresate Curții în așa-numitele "democrații vechi" și în statele din Europa de Est?

– Da, eu văd asemenea diferențe. De exemplu, în Europa de Est, criticismul este adesea însoțit de încercări de a paraliza activitatea curții constituționale. De asemenea, dezămăgirea politicienilor în deciziile unor anumite curți constituționale este mult mai vizibilă în Europa Centrală și de Est. Dacă ar fi să vorbim despre criticile aduse curților din Lituania și Letonia, putem auzi multe afirmații similare: se presupune că ele sunt prea active și se pretinde că dețin prea multă putere. De cele mai dese ori, astfel de acuzații rezultă din faptul că instanța de jurisdicție constituțională garantează supremația Constituției fără compromis. Dar, desigur, criticismul este deseori relaționat cu un caz particular cu asupra căruia Curtea trebuia să se pronunțe.

Lituania se deosebește de alte țări prin numeroase proceduri de impeachment. Am dori să auzim mai multe detalii despre constatările în cauza Rolandas Paksas, dar și alte cazuri de impeachment.

Consider că aceasta este o trăsătură specifică a Lituaniei, deoarece în Europa și în întreaga lume impeachment-ul este o procedură foarte rară. Nu știu dacă ar trebui să ne mândrim cu aceasta, dar suntem campioni la capitolul impeachment. În prezent, avem două cazuri noi de impeachment. Unul dintre ele se referă la un deputat în Seimas, Kęstutis Pūkas, și alegațiile privind comportamentul sexual al acestuia, care este incompatibil cu jurământul depus și etica unui deputat. Alt caz este legat de influența oamenilor de afaceri ruși asupra unui anumit deputat în Seimas. În ceea ce privește cazul lui Rolandas Paksas, în prezent există o coliziune între jurisprudența Curții Constituționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dar v-ați putea imagina ca într-o țară din Europa de Vest o persoană care, după ce a fost demisă din funcție prin intermediul procedurii de impeachment, să încerce, ulterior, să se întoarcă în aceeași funcție? Dacă vorbim despre cultura politică, cred că acest lucru ar fi imposibil. Ulterior, ca o consecință a acestui fapt, anumite cazuri de impeachment nu ar avea loc. Cu toate acestea, în Lituania, Curtea a trebuit să explice faptul că o persoană care a încălcat jurământul nu poate să dețină o funcție care necesită, înainte de a accede, depunerea jurmântului. La rândul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o impunerea unei asemenea restricții pe viață este disproporționată. Pentru a pune în aplicare această hotărâre trebuie să modificăm Constituția și să indicăm o anumită perioadă de timp (de exemplu, de la 5 la 10 ani), pe durata căreia unei persoane demise din funcție prin procedura de impeachment i se va interzice să acceadă în funcții care implică depunerea jurământului, după cum este prevăzut în Constituție. Cu referire la astfel de amendamente politicienii așa și nu au ajuns la un consens.

În prezent, până a fi modificată Constituția, Rolandas Paksas nu poate pretinde la funcția de deputat sau la cea de Președinte.

În ceea ce privește cauza dnei Neringa Venckienė, în esență pe numele ei a fost pornit un proces penal, însă ea a decis să fugă din țară și să se ascundă peste hotare (se cunoaște că Neringa Venckienė locuiește în SUA). Întrebarea care a apărut ține de faptul dacă ascunderea și neîndeplinirea obligațiilor în calitate de deputat în Seimas erau compatibile cu jurământul depus de către acest deputat? În Lituania doar parlamentul poate iniția procedura de impeachment, pe când concluzia juridică asupra impeachment-ului este dată de Curtea Constituțională. Examinarea cauzei în fața Curții noastre a fost, de asemenea, însoțită de anumite particularități: în pofida faptului că dna Neringa Venckienė a fost informată în mod public referitor la examinarea cauzei sale, ea nu s-a prezentat. Drept temei pentru concluzia Curții Constituționale a servit același argument care funcționează și în dreptul muncii: dacă nu mergi la muncă, presupun că decizia este destul de clară.

– În cel mai recent discurs ați menționat următoarele: "Un judecător trebuie să fie bine pregătit în ceea ce privește cunoștințele substanțiale și trebuie să fie caracterizat prin corectitudine, independență, curaj, sensibilitate și – o calitate adesea uitată – atitudine umilă". Cum înțelegeți această atitudine umilă?

– Aș dori să punctez faptul că, în acel discurs l-a citat pe Dr. Habil. Andrzej Rzepliński, ex-Președinte al Tribunalului Constituțional al Republicii Polonia. El a rostit aceste cuvinte în cadrul discursului său festiv de la Strasbourg în anul 2016. Sunt totalmente de acord cu dumnealui, deoarece consider că fiecare judecător care deține această poziție înaltă nu trebuie să uite că este un membru al societății. El este o ființă umană. Din păcate, vedem că în țările din care provenim un model de comportament predominant care se aseamănă cu procesul de construire a unui gard "între mine și societate". Și asta deoarece în activitatea sa judecătorul nu numai că aplică orbește legea, ci influențează viața oamenilor. De exemplu, Curtea Constituțională a Rusiei a adoptat, peste noapte, o hotărâre și a legitimat anexarea Crimeii. Acești judecători au uitat de faptul că anume ei au decis soarta altor oameni. Acum există 10 000 de morți, câteva zeci de mii de răniți, precum și circa un milion de refugiați. Acest lucru se întâmplă atunci când se uită sau se ignoră faptul că decizia luată nu este una exclusiv teoretică.

Cu regret, uneori trebuie să înfruntăm orgoliul judecătorilor, spre exemplu, opinia lor cu privire la anumite privilegii care, potrivit lor, le aparțin. De exemplu, există judecători care consideră că automobilele oficiale trebuie să le fie disponibile sau că asistenții judiciari trebui să-i ajute să-și rezolve problemele personale. Pentru mine, atitudinea umilă este capacitatea de a-mi simți responsabilitatea, dar, în același timp, de a rămâne un membru egal al societății. Pot exista doar privilegii care să contribuie la asigurarea independenței judecătorilor. Un alt lucru care deseori se uită este să nu fii neutru atunci când ești martor al răutăților sau încălcărilor. În opinia mea, sarcina principală a unui jurist este de a nu fi neutru, ci de a condamna ceea ce este ilegal.

– Ultima întrebare pe care vreau să o adresez în calitatea Dvs. de expert în dreptul internațional, este următoarea: Care este opinia Dvs. privind viabilitatea principiilor internaționale în zilele noastre, când anumite țări au regimuri totalitare sau autoritare care sunt sprijinite de populație? Care principii sunt greșite? De exemplu, avem dreptul să indicăm altor societăți ce ar trebui să facă sau să le condamnăm pentru susținerea, de exemplu, a unui lider autoritar?

– Această întrebare ține și de faptul dacă trebuie sau nu să rămânem neutri. Un jurist nu poate să tacă atunci când observă încălcări grave ale legii, cum ar fi anexarea Crimeii sau ocuparea unor părți din teritoriul Georgiei și a Republicii Moldova. Agresiunea militară este una din cele mai grave încălcări ale dreptului internațional. Consider că, în asemenea cazuri, este imposibil să rămâi tăcut, fapt pentru care am vorbit despre aceasta nu doar ca specialist în dreptul internațional, ci și în calitate de Președinte al Curții Constituționale. Împreună cu Curțile Constituționale din Ucraina, Georgia, Moldova, dar și din alte state, am adoptat o declarație comună care condamnă acțiunile Curții Constituționale a Rusiei de comitere a unei crime internaționale – anexarea Crimeii. Trebuie să reacționăm, altminteri nu ne putem aștepta ca societatea să se supună legii și să respecte justiția, mai ales dacă spunem că nu are nici o legătură cu mine, deci sunt neutru. Cred că este datoria mea să demonstrez Curții Constituționale a Rusiei că nu merită să fie un membru egal al comunității juridice. Reprezentanții Curții sunt juriști profesioniști care știu exact ce fac. Un astfel de comportament nu poate fi justificat în nici un fel. Nu ar trebui să căutăm un compromis cu agresorul, deoarece ținem minte prea bine prețul unui asemenea compromis.  

Sursa: constcourt.md