Instaurarea în 1946 a regimului prosovietic în România i-a provocat mari suferinţe.
În 1950 este arestat şi condamnat la 2 ani închisoare (Sighet). În 1952 este transmis autorităţilor sovietice la Chişinău, unde este ţinut în puşcăria KGB din Chişinău şi unde i se cer dovezi că Uni¬rea Basarabiei cu România nu s-a făcut legitim. S-au făcut presiuni să recunoască că a colaborat cu siguranţa, cu serviciile secrete străine, că a complotat împotriva statului sovietic prin formarea Comitetului de ajutorare a refugiaţilor transnistreni. Trei volume masive se păstrau în Arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate din RM şi prezentarea lor este, de fapt, o operă aparte.
Dosarul lui Pan Halippa demult a devenit o legendă. Cele trei mape mari împestriţate de ştampile şi semnături păreau să nu mai aibă şansa de a fi citite decât de cei al căror serviciu îi obligă să cunoască în detalii epocile apuse. Dar s-a produs un miracol, au scrâşnit nemulţumite uşile blindate ale arhivelor secrete şi dosarele bine păstrate şi-au făcut loc pe mesele cercetătorilor. Anchetatori teribil de serioşi şi cruzi îşi arată toată viclenia în întrebări iscoditoare ori se întrec între ei în completarea spaţiilor libere lăsate special în procesele-verbale ca, obţinând semnătura anchetaţilor, să-i poată şantaja.
Unul dintre lectorii dosarului lui Pan Halippa la finele tomului trei, răspunzând parcă la întrebarea interioară: … a păstra volumul sau a-l distruge, a scris cu buchii măşcate şi oblice: Prezintă valoare pentru istorie!
Ferm convinşi de acest adevăr, publicăm suita de „interviuri”, de serviciu, îndemnându-vă să le citiţi atent şi să vă imaginaţi întocmai cadrul în care s-a purtat discuţia şi, totodată, să nu uitaţi să puneţi semnele respective în cazurile când anchetatorii sunt prea zeloşi sau atribuie anchetaţilor fraze care nu le aparţin.
***
„Dosarul nr. 6253 Pantelimon Halippa
Împreună cu individul se predă şi obiectele personale ca: lenjerie, haine diferite şi una servietă maro, precum şi un buletin biroului populaţiei – vechi nr. 429259.
În timpul predării subsemnatul din partea grănicerilor români nu am avut nici o pretenţie.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal spre cele legale. Actul s-a încheiat în trei exemplare în limba română.
Semnătura predatorului Semnătura primitorului
Notă:
a) s-a păstrat ortografia originalului;
b) ţinem să atragem atenţia cititorului la câteva momente-cheie. La ziua transmiterii cetăţeanului român Pan Halippa autorităţilor sovietice, el nici nu era, nici n-a fost cetăţean al acestui stat. Mandatul de arestare i-a fost prezentat post-factum, adică regizorii acestui spectacol trebuiau să facă ce vor şti, numai să-şi atingă scopul – compromiterea Sfatului Ţării chiar prin persoana şi mărturiile unuia dintre preşedinţii acestui for.
***
27 martie 1952
Mandat
(de reţinere)
or. Chişinău
Eu, şeful secţiei nr. 1 din serviciul nr. 5 al M.S.S. R.S.S.M. – căpitanul Şcviro, […] Am determinat:
Halippa P.N. este suspectat în săvârşirea unei crime conform art. 54-4 al codului penal al R.S.S.U. şi conform articolului 98 din codul procesual penal al R.S.S.U, până la elucidarea tuturor circumstanţelor –
Am hotărât:
A-l reţine pe Halippa Pantelimon Nicolaevici pe un termen de 48 de ore.
Urmează semnăturile (căpitan Şcviro, locotenent-colonel Ivanov).
P.S. Jos cu mâna lui Halippa scrie: Mandatul mi-a fost prezentat astăzi, 28 martie, 1952, la ora 0,25 minute. Pan.t. Halippa”
Comentarii necesare
Faptul că între timpul reţinerii şi momentul prezentării mandatului de arestare a apărut o pauză ne face să emitem două presupuneri: una legată de momentul psihologic şi de intimidare a celui arestat, care în cazul lui Pan Halippa nu putea să aibă mare efect, deoarece el nu era un novice în camerele închisorilor. În Rusia ţaristă stătuse închis o vreme în renumitul penitenciar moscovit Butîrki, iar în România postbelică fusese închis la Sighetul Marmaţiei. Deci, pentru el veşnica problemă care-i frământă pe toţi cei reţinuţi „De ce-am fost arestat?” nu avea acea încărcătură demoralizatoare pe care mizau călăii.
***
„Dosarul nr. 6253
Mandat
(de arest)
27 martie 1952
or. Chişinău
Subsemnatul, locotenent-colonelul Ivanov, adjunctul şefului secţiei nr. 5 a C.S.S. al R.S.S.M […]
Am constatat:
Halippa Pantelimon în 1917 a participat activ la crearea guvernului contrarevoluţionar în Moldova, numindu-l Sfatul Ţării, la şedinţele căruia şi cu participarea lui nemijlocită a fost adoptată hotărârea despre răpirea şi alipirea fostei Basarabii la România regală şi în acest scop s-a adresat către guvernul român cu rugămintea de-a introduce armatele în scopul înăbuşirii activităţii revoluţionare în Basarabia.
Armatele contrarevoluţionare au înăbuşit răscoala din oraşul Chişinău condusă de tovarăşul Kotovski.
Pentru trădarea intereselor muncitorilor şi ţăranilor din Moldova Halippa P. a primit 50 deseatine de pământ şi postul de ministru pe lângă guvernul român.
Continuându-şi activitatea contrarevoluţionară, Halippa a organizat elementele antisovietice, care au fugit din URSS în Comitetul refugiaţilor, folosindu-i în scopuri subversive împotriva Uniunii Sovietice, contribuind activ la pregătirea şi înfăptuirea agresiunii României fasciste în 1941 şi organizând aşa-numita Transnistrie în scopul răpirii teritoriului sovietic până la Bugul de Sud, anexându-l României.
Am decis:
Halippa Pantelimon Nicolaevici să fie arestat şi percheziţionat.
Urmează semnăturile: Adjunctul şefului secţiei nr. 5 IVANOV
Aprobat de şeful secţiei nr. 5 MOCEALOV”
Scurte note:
a) Reţinem atenţia cititorului asupra datei arestării – 27 martie. Măreaţa zi a Unirii peste 34 de ani coincide cu ziua arestării. Jocurile destinului sunt imprevizibile…
b) Nici la momentul arestării călăii nu erau decişi pe care cale să apuce. Au schiţat trei direcţii principale: activitatea în Sfatul Ţării, Comitetul refugiaţilor transnistrieni şi a treia direcţie aleasă în chip speculativ, ţinând cont de atitudinea faţă de inamicul răpus, este învinuirea de creare a Transnistriei şi extinderii teritoriilor româneşti până la Bug. Calculul anchetatorilor era elementar – în cele trei puncte acuzatul oricând poate fi încâlcit, derutat şi, oricum s-ar apăra, măcar una din cele trei învinuiri se va confirma şi tot nu va avea scăpare…
***
„Decizie
(despre alegerea măsurilor represive)
27 martie 1952
or. Chişinău
Subsemnatul, locotenent-colonelul Ivanov, adjunctul şefului secţiei nr. 5 a CSS al RSSM […]
Am determinat:
Halippa P.N. este suspectat în săvârşirea unor crime conform art. 54-4 al CP RSSU şi luând în consideraţie că el ar putea să se ascundă de organele de anchetare şi cele judiciare, şi în baza articolelor 143, 145 şi 156 ale CPP RSSU –
Am hotărât:
Pentru a evita eschivarea de la anchetă şi judecată, a alege drept măsură de reprimare pentru Halippa P.N. detenţiunea, fapt care va fi anunţat arestatului, luându-i-se semnătura sub această decizie.
Conform articolului 144 al CPP RSSU, copia deciziei să fie trimisă procurorului şi apoi transmisă şefului închisorii pentru a fi anexată la dosar.
Semnăturile: Ivanov, Mocealov
Această decizie mi-a fost adusă la cunoştinţă la 30 martie 1952.
Semnătura: Pan. Halippa.”
Şi tot în aceeaşi zi a fost eliberat mandatul nr. 50, din 30 martie 1952, pe numele lui Ponomariov, pentru arestarea lui Halippa Pantelimon Nicolaevici.
Arestarea a fost sancţionată de procurorul RSSM Osipov, consilier juridic, cl. III, şi ministrul CS RSSM.
Pe verso e semnătura lui Halippa care confirmă că a luat act de acest mandat.
***
„…8 aprilie 1952
Interogatoriul a început la ora 8:00.
Î. – Precizaţi, vă rog, când anume a votat Sfatul Ţării actul său trădător?
R. – După o anumită activitate pregătitoare, desfăşurată de Sfatul Ţării şi organele autoadministrării locale, la 27 martie 1918 s-a deschis şedinţa organului legislativ Sfatul Ţării, la care a şi fost pusă problema alipirii Basarabiei la România.
Cu câteva zile mai înainte de deschiderea sesiunii Sfatului Ţării, subsemnatul şi Inculeţ Ivan Constantinovici i-am trimis o telegramă prim-ministrului al României, A. Marghiloman, invitându-l să participe la lucrările sesiunii. El a şi sosit la Chişinău pentru a da citire legii semnate de Ferdinand I privind alipirea Basarabiei la România.
În momentul deschiderii şedinţei Sfatului Ţării Marghiloman se afla în biroul preşedintelui Inculeţ şi atunci am propus legea privind alipirea Basarabiei la România, a urmat o scurtă discuţie şi legea a fost adoptată, după care el a fost invitat în sală, unde, salutând deputaţii, a dat citire legii regale.
Astfel au luat sfârşit şedinţele Sfatului Ţării după care a urmat o paradă militară a unităţilor româneşti dislocate în oraşul Chişinău.
Tot atunci am expediat o telegramă regelui României. La 29 martie 1918, subsemnatul, ca vicepreşedinte, aflat în componenţa unei delegaţii formate din: preşedintele Inculeţ, deputatul Stere, prim-ministrul Ciuhureanu, ministrul de externe Pelivan, ministrul de interne Cristea şi alţi membri ai Guvernului, am sosit la Iaşi la invitaţia regelui României, pentru a participa la solemnităţile desfăşurate cu ocazia alipirii Basarabiei la România.
La gară am fost întâmpinaţi de membrii Parlamentului României.
Ulterior, la Mitropolia condusă pe atunci de Pimen, a fost ţinut un tedeum la care a asistat şi regele României Ferdinand I, iar după aceasta a avut loc o paradă militară.
La sfârşitul paradei, am fost invitaţi la un dineu la care A. Marghiloman şi Inculeţ au făcut schimb de felicitări, iar subsemnatul, la propunerea reginei României, a ţinut o cuvântare de pe balconul regal în faţa locuitorilor ieşeni, vorbind despre aprobarea de către Sfatul Ţării a actului alipirii Basarabiei la România.
Îmi mai amintesc că la orele opt după-masă s-a produs o manifestare prilejuită de alipirea Basarabiei la România, iar în dimineaţa următoare ne-am întors la Chişinău.
În aceeaşi zi a avut loc şedinţa Sfatului Ţării la care am dat citire telegramei semnate de regele României, prim-ministrul Marghiloman, mitropolitul Pimen şi alţii, în care eram felicitaţi cu ocazia adoptării legii privind Unirea.
Î. – Ulterior aţi alipit Basarabia la România fără nici un fel de condiţiuni?
R. – În toamna lui 1918 am fost ales preşedinte al Sfatului Ţării şi potrivit cu înţelegerea avută cu guvernul României, la 27 noiembrie 1918, din iniţiativa mea, a fost adoptată legea privind unirea necondiţionată a Basarabiei şi dizolvarea Sfatului Ţării.
Interogatoriul a fost suspendat la ora 15 şi 30 min. A interogat: locotenent-colonelul Vladimirski.”
În această etapă ancheta a găsit de cuviinţă să încheie primul cerc, formulând motivele acuzării. O frază obişnuită la prima vedere: „A colaborat cu serviciile secrete străine, a dus o activitate subversivă împotriva Uniunii Sovietice…”, dar care în fond, conform Temisei sovietice, echivalează cu pedeapsa capitală…
Dar a fost judecat la 25 de ani de muncă silnică, căci în acel moment era abrogată pedeapsa capitală și a trecut prin 11 lagăre din GULAG de unde s-a întors în România și a fost din nou arestat…
