Dacă am face un bilanț al anului ce tocmai se încheie, vedem că salariile nu au crescut, promisiuni în acest sens sunt doar pentru judecători, iar noi trăim în aceeași sărăcie cu ochii pe moneda europeană. Să scadă, să nu crească. Însă așteptările noastre sunt de prisos. Dacă în august anunțau la știri că moneda europeană a atins pragul psihologic de 17 lei, acum, în pragul sărbătorilor, ea a depășit cu brio și alte praguri, apropiindu-se de 18 lei, fără să ne facă viața mai ușoară. Pe lângă asta, am rămas fără Banca de Economii, s-a concesionat aeroportul, au căzut câțiva politicieni, iar alții încep să facă o frumoasă carieră.
Chirtoacă e naș, Filat se însoară, iar Plahotniuc a dat înapoi câteva poziții. Concertele în PMAN au continuat, bradul e împodobit.
Să nu uităm de interdicția dată de ruși vinului moldovenesc. Sau de expulzarea moldovenilor plecați la lucru prin Rusia. Serghei, vecinul, spune că nu regretă că a fost trimis înapoi din Moscova. Însă sunt și oamenii care suferă.
Tot la capitolul vești proaste sau știri triste intră și episodul de astă primăvară din Varnița. De extinderea necontenită și nesimțită a pacificatorilor cu arma la brâu. Dar și povestea liceului de limbă română, Lucian Blaga, din Tiraspol, încercuit cu sârmă ghimpată.
Dacă trebuie să notăm plusurile, nu putem omite două mari victorii: parafarea de la Vilnius și recunoașterea oficială a limbii române ca limbă de stat. Două lucruri extraordinare. Probabil, la scară mică, s-au întâmplat mai multe lucruri bune, dar nu atât de bune încât să le considerăm momente istorice.
Cam așa arată tabloul 2013 în curtea noastră. Dacă ne uităm în curtea vecinilor, vedem lucruri și mai rele. În România, inspirați de – probabil – succesul noului papă, politicienii vor imunitate, fapt care îmi aduce în minte infailibilitatea papală (papa nu poate greși!), iar afacerea Roșia Montană a adus unul dintre cele mai lungi proteste pașnice ale Europei pe anul în curs. În Ucraina lucrurile sunt de-a dreptul triste: avem de-a face cu politicieni de o părere și un popor de altă părere. Nu știu cum s-a ajuns în situația de față, însă e evident că Ucraina a devenit o afacere la mâna politicienilor, care o tratează ca pe o moșie de familie, de vreme ce sărmanii ucraineni suferă în stradă.
Și, desigur, situația Ucrainei ne va îngreuna parcursul european. Dacă îi aveam colegi de drum, lucrurile ar fi mers mai ușor pentru noi. Așa, nu ne rămâne decât să privim peste țări la georgieni, iar georgienii să privească peste țări la noi și – prin puterea exemplului – să ne încurajăm reciproc.
