Afirmam în editorialul din 4 noiembrie că în RM trăiesc două lumi paralele – cea rusească și cea europeană, de această dată, lumea rusă a învins. Victoria n-ar fi fost posibilă fără implicarea decisivă a cozilor de topor, a propagandei și a minciunii sfidătoare despre importanța „batistei pe țambal” și a „unificării civice a moldovenilor”.

Marioneta

Victoria marionetei rușilor în R. Moldova a fost clădită odată cu începerea campaniei celor de la Platforma DA de a organiza alegeri prezidențiale directe, argumentul lor era că peste 80% din populație vor să-și aleagă direct președintele (de ce n-am văzut o prezență la vot de 80%?). Atunci, toate calculele, analizele și prognozele arătau că în eventualitatea unui asemenea scrutin, alegerile vor fi câștigate de partidele proruse care s-au folosit de scandalurile din jurul guvernării pentru a-și legitima poziția politică. Oricât ar încerca ei să arunce acum vina pe Plahotniuc care l-a susținut pe Dodon, responsabilitatea politică revine în totalitate aberantei idei de a pune „batista pe țambal” și a avea „alegeri directe”. Prin protestele alături de Dodon și Usatîi, cei din DA, au permis unui criminal și bandit ca Dodon să ajungă președinte. Având în cap doar răzbunarea dorită de gruparea Frankfurt-Lucinski, gașca DA l-a legitimat pe Dodon ca pe un politician cu care merită avută o relație. Ce n-au vrut să înțeleagă susținătorii lor atunci, care clamau cu spume la gură că nu contează că-i „prorus”, important e că „ne-am unit” împotriva răului comun, este că Dodon este o nulitate politică, și unicul său atu este forța Kremlinului care-și susține necondiționat marionetele. Prin punerea batistei pe țambal și excluderea temei est vs. vest din campanie, drumul spre obținerea voturilor din polarizarea societății a rămas deschis pentru păpușa Moscovei. Ce-a rămas din acea „unire a moldovenilor” odată cu declarația lui Usatîi care spune că deși are dubii cu privire la Dodon, îndeamnă oamenii să-l voteze doar să nu ajungă la putere candidatul susținut de americani? Asta contează în primul rând? Să nu ajungă americanii la putere sau să nu ajungă un bandit președinte? Dodon și Usatîi nu fac nicio mișcare fără aprobarea celor care „curează” politica RM de la Moscova, participarea lor la proteste alături de gruparea frankfurt-lucinski a fost făcută cu aprobarea Kremlinului, care știe ce are de făcut ca să obțină ce-și propune. Atunci au fost atinse câteva obiecte care s-au dovedit a fi decisive, s-a compromis totalmente conceptul de „guvernare europeană” și a fost exclusă obsesiv tema est vs. vest, Europa vs. Rusia. Deși naivii din PPDA credeau că prin compromiterea imaginii „guvernării europene” vor ajunge ei să mulgă vaca statalistă, s-a întâmplat exact opusul. Deși propaganda aiurită a pus batista pe țambal, nu aceeași poziționare a avut candidatul Moscovei, care a mizat în continuare pe fobiile rusofonilor. Această ură a vorbitorilor de rusă (ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi și moldoveni) față de Europa, America, România etc. n-ar fi câștigat dacă banda propagandei frankfurt-lucinski n-ar fi inoculat în același timp două idei: 1. nu contează dezbaterea est vs. vest; 2. guvernarea europeană este compromisă. Dacă nu contează că Dodon este un politician de carton, vopsit în roșu din banii rușilor, dacă guvernarea europeană e compromisă, iar Maia Sandu a fost parte a guvernării europene, era evident că anume Dodon avea prima șansă în a câștiga alegerile, lucru care s-a și întâmplat.

Nația civică a propagandei

Opiniile care aplaudă numărul mare de voturi pentru Maia, pretind a fi o victorie în sine, dar se prefac că nu înțeleg că în politică nu există victorii „morale”. Votul pro-Dodon a fost unul pur etnic, toți (99%) din vorbitorii de rusă din R. Moldova au votat pentru bandit, criminal, hoț, trișor, plagiator, doar din simplu motiv că este omul Moscovei. A fost în realitate un vot împotriva moldovenilor, împotriva românilor, împotriva limbii române și împotriva Europei. Dacă mâine s-ar face un referendum pentru intrarea în URSS, toți votanții lui Dodon ar vota pentru revenirea la statutul de colonie. Retorica statalistă e bună ca strategie de campanie, spre deosebire de propaganda care nu înțelege pe ce lume trăiește, rușii știu cum să se folosească de instrumentele democratice pentru a câștiga puterea. Atâta timp cât rușii votează etnic, nu există niciun fel de „națiune civică moldovenească unită”, iar această retorică nu face altceva decât să paveze drumul spre victorie a partidelor controlate de Moscova pentru că legitimează xenofobi și șovini. Evident, fără susținerea lui Plahotniuc, care s-a folosit de omul Moscovei pentru a le arăta inamicilor, că fără el nu câștigă nimeni nicio alegere, victoria lui Dodon n-ar fi fost posibilă.

Democrația po ruski

Numărul mare de voturi pro-Dodon a fost posibil și pentru că guvernările succesive din 2009 încoace au permis devalizarea economiei, o populație săracă, care trăiește de pe-o zi pe alta, e greu de electrizat prin discursuri corecte politic. Ei vor răzbunare, ei vor sânge. Cine urmărește atent dezbaterea publică rusă în ultimul secol, va observa că elitele lor caută întotdeauna un dușman cu care să lupte și să-l distrugă – mai întâi a fost țarismul, după care au urmat culacii, capitaliștii, iar bebelușul infantil Dodon urmează aceeași logică agresivă – dușmanii lui de moarte sunt europenii și unioniștii. Din punct de vedere civilizațional lumea rusă n-are cum să lupte pentru o educație de calitate, drumuri bune, spitale dotate ș.a.m.d., unica lor luptă este pentru anihilarea celor care gândesc altfel decât ei. Nu vă lăsați amăgiți de ideea că pentru a atenua această ură viscerală e suficient să nu-i „provocăm”, oricât de muți și pașnici am fi cei care gândim altfel, e suficient să gândim așa pentru a fi dușmanii lor de moarte. Am fost telefonați la redacție de un cetățean din „națiunea civică moldovenească” care ne-a spus-o simplu „dacă mai scrieți rău de Dodon, noi o să ne răfuim cu voi”. Asta e realitatea lumii ruse pe care, îmi permit să spun, retardații care fâlfâie batista pe țambal nu-s în stare s-o digere, rușii și sateliții lor nu acceptă democrația decât ca un camuflaj pentru a-i anihila pe cei care gândesc altfel. Cum bine observa Alexandru Boldur, rușii n-au avut niciodată o tradiție democratică, atunci când în orașul stat Nijnii Novgorod se „înfierbântau spiritele” ca urmare a unor „dezbateri”, o grupare se războia fizic cu cealaltă, până una din ele era redusă la tăcere. Cam asta ar vrea votanții lui Dodon să se întâmple, cei care nu gândesc ca ei, să fie distruși și aduși la tăcere. Cu ei s-o pornit la drum propaganda Țopa-Lucinski să facă națiunea civică.

Mai aveți 2018

Un alt eveniment care a înfierbântat puținii neuroni ai mancurților de Bâc a fost un protest împotriva fraudării alegerilor care au ieșit mai mulți tineri unioniști. Întrebarea care acuză era – de ce-ați ieșit, măi, în stradă cu tricolorul românesc? Eu mă întreb retoric altceva – de ce n-ați ieșit, voi, „națiunea civică moldovenească”, în stradă? De ce ați stat comod în fața calculatorului sau a televizorului și ați protestat semnând petiții online, care n-au absolut nicio valoare? Cine v-a oprit să ieșiți și voi în stradă? În ciuda propagandei, protestul de luni a fost unul spontan, care a demonstrat că anume tinerii (care întâmplător sau nu sunt și unioniști) nu vor să-și piardă viitorul. Dacă victoria lui Dodon m-a dezamăgit, văzând atitudinea mancurților care au sărit să-i atace pe unioniști, văzând cum Maia Sandu nu dă doi bani pe ei, fiind interesată exclusiv de campania electorală din 2018, aproape că nici nu-mi mai pare atât de rău că a câștigat Dodon. Până la urmă asta merită cei care au fluturat batista și s-au unit cu Moscova împotriva tinerilor educați din această țară, să fie conduși de un hoț. Fără a fi fatalist sau pesimist, dacă Maia Sandu va continua să-și facă campanie, fiind susținută de mancurții propagandei, înfrângerea în 2018 este garantată.

În aprilie a.c., în articolul „Opoziția stupidă și unionismul rău” scriam că „Rolul opoziției nu este doar să critice puterea (vehement și din oră în oră), ci să aibă suficientă inteligență, pricepere și îndemânare, încât să ajungă la putere.” Rezultatul alegerilor, dar mai ales campania electorală a arătat cât de tâmpă și incapabilă de a obține ceva este opoziția formată de banda criminală din jurul lui Țopa în alianță cu propaganda mancurtizată. Au cerut „meleardul” înapoi, dar l-au primit pe Dodon.
Aș vrea să aud de la studenta de la Harvard cum procedează în America un candidat la funcția de președinte care este înfrânt? Își recunoaște înfrângerea și pleacă acasă sau se pornește să mai piardă niște alegeri? Protestând împreună cu Dodon și Usatîi, intrând în alianță cu cei care aruncă cu zoi în tinerii cu tricolor, pierzând alegerile, Maia Sandu n-are niciun drept moral să se erijeze în lidera opoziției antirusești, antidodoniste, antidemocratice, antiromânești și antieuropene. Unicul ei rol este de a fi „lidera” mancurților ce flutură batiste și se mint singuri. Ea trebuie să înțeleagă că a fost votată atât de masiv, doar pentru că nu este Igor Dodon, dar știind cum gândesc politicienii de pe Bâc, n-am niciun dubiu că anume ea și cei din jurul ei vor „conduce” opoziția la o nouă înfrângere în 2018.

Lovitura majoră primită de mișcarea unionistă este neînsemnată în comparație cu falimentul total al „națiunii civice moldovenești” care s-a spulberat în doar câteva luni. Noi, etnicii români din Basarabia, am supraviețuit unor regimuri infinit mai violente și mai criminale, am trecut de țarism, bolșevism, colectivizare, deportări ș.a.m.d., cu certitudine nu vom dispărea după câțiva ani de conducere a unui copil obez hrănit din bani rusești. Unica speranță este să înțelegem că nu există o diferență majoră între dodonei și țopălăi, aceeași ură, aceeași lipsă de cultură, aceeași minciună. Aflarea noastră (a unioniștilor) în minoritate și în opoziție față de șovinii proruși și mancurți, prezintă și un avantaj strategic – toată vina pentru starea de fapt revine în egală măsură „unirii civice” vorbitorilor de rusă cu partenerii lor mancurți grupați în jurul propagandei Țopa-Lucinski.

P.S. Dacă elitele intelectuale din Basarabia, dar și din România ar fi fost vigilente, ar fi insistat pe un adevăr elementar despre ordinea politică – nu poate exista un stat, fără existența unei națiuni. Este elementar – e nevoie de o națiune ca să faci un stat, n-ai națiune – ai oligarhie, criminalitate, minciună și propagandă. După ce le curgeau sudori aplaudând „formarea” națiunii civice alături de Dodon și Usatîi, țopălăii și propaganda să înțeleagă că în efortul lor de a „edifica” o „nație civică” și un „stat”, să nu se bazeze pe noi, românii. Refuzăm să facem parte din națiunea civică (mancurtă) alături de șovini și xenofobi care ne doresc moartea și visează cum ne anihilează.

(Va urma)