De ce a creat Patriciu ziarul Adevărul: “Gândit să poată fi folosit politic, pentru imagine şi pentru afaceri”

EVZ: Pentru prima oară într-un interviu la Evenimentul zilei, domnule Peter Imre. Bună ziua. De ceva vreme sunteţi într-un conflict cu fostul dv. patron, prieten, poate şi asociat în anumite afaceri, Dinu Patriciu. Cum l-aţi cunoscut pe dl. Patriciu?

Peter Imre: Bună ziua. Este prima dată când am acceptat să vorbesc deschis despre acest subiect. Este pentru prima dată când vorbesc despre relaţia mea cu dl. Dinu Patriciu şi despre ce s-a întâmplat. E foarte multă legendă şi am decis să lămuresc lucrurile.

Aţi fost asociat sau angajat al lui Dinu Patriciu?

E foarte greu de definit relaţia. Probabil că o amiciţie spre prietenie, care s-a transformat într-o relaţie de colaborare în care eu am fost angajatul domniei sale şi care, evident, s-a transformat într-o relaţie în care am vrea să nu ştim unul de celălalt.

Din tonul dumneavoastră rezultă o anumită inamiciţie! Consideraţi că Dinu Patriciu v-a înşelat?

Dacă vrem să simplificăm foarte mult, da. Dl. Dinu Patriciu m-a înşelat şi pe mine. În mai multe rânduri. M-a înşelat în primul şi în primul rând creând aşteptări false la începutul acestei colaborări, atunci când prima dată mi-a povestit cum îmi va face un trust deasupra companiilor media pe care le are şi care va fi ca o pălărie. Acest trust urma să coordoneze activităţile grupurilor media Adevărul Holding, grupul din Ucraina, şi altele de perspectivă. Lucru care pe mine m-a pasionat şi m-a interesat. De la aceste promisiuni, într-o noapte m-am găsit într- un război care n-a fost războiul meu şi pentru care şi astăzi îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare rău că am intrat într-un război între Dinu Patriciu şi fostul management Adevărul Holding, unde evident eram de partea amicului meu, Dinu.

E vorba de fostul director general Răzvan Corneţeanu?

Răzvan Corneţeanu, da. S-a creat şi atunci altă legendă. Dacă vrem să punem ştampile, atunci putem să-l scoatem pe Răzvan Corneţeanu sau pe Peter Imre şi să spunem: "ei sunt vinovaţi!". Corneţeanu a crescut grupul, Imre l-a dat de pământ; sau Răzvan a cheltuit atât de mulţi bani şi Imre n-a ştiut cum să facă, ce să facă.

Totuşi, Corneţeanu a făcut Adevarul Holding numărul 1 pe piaţa media. Spuneţi-ne dv. cum a fost!

Există un adevăr şi aici putem să complicăm lucrurile puţin şi să ajungem la media şi la grupurile media din România de până acum câteva luni sau un an-doi, când mogulul spunea "cu banii mei fac ce vreau!". Este foarte greu să combaţi această strategie. Toţi pe care i-am văzut în zona presei – Vântu , Voiculescu, Patriciu, toţi au avut o grandomanie ieşită din normalul unui investitor.

Credeţi că aceşti moguli au crezut că pot să stăpânească presa şi că până la urmă au ajuns să fie devoraţi de presă?

Eu cred că aceşti oameni, numiţi moguli sau mogulii de carton, sau mogulii apuşi au vrut să controleze nu numai presa. Eu cred că au vrut să controleze tot. Poate fi o glumă, dar chiar cred că Jilava ar trebui să aibă o secţie specială, un fel de casă de bătrâni pentru foştii moguli de presă, iar acolo să discute între ei cum au vrut să controleze ţara. Au vrut să controleze presa, au vrut să controleze economia, au vrut să controleze afacerile… Cineva, cu foarte mare deşteptăciune spunea că aceşti domni nu sunt oameni de afaceri. Sunt oameni care fac doar o afacere cu statul. Fiecare dintre ei a avut cel puţin o afacere cu statul.

Domnule Imre, aţi fost în interiorul fenomenului, aţi acceptat job-ul la mogul într-o presă controlată! Pare uşor ipocrit să lăsaţi să se înţeleagă că aţi fost păcălit…

Oamenii aceştia nu sunt lipsiţi de inteligenţă, au o şmecherie, o înţelegere a lăcomiei umane, a dorinţelor umane. Cu banii lor şi cu imaginea pe care şi-au creat-o fiecare, au atras ca mierea muştele. Fiecare dintre noi avem sensibilităţile noastre, slăbiciunile noastre şi, nu vreau să mă ascund eu după deget părând că sunt lipsit de orgolii, lipsit de dorinţe financiare. Când am stat de vorbă cu dl. Patriciu despre colaborare m-am gândit că voi încerca un domeniu nou, în presă, voi arăta că şi acolo pot să gestionez lucrurile.

Dar de ce n-aţi plecat de lângă Dinu Patriciu dacă v-a înşelat aşteptările în ceea ce privea viziune lui? Vreau să spun imediat, nu după doi-trei ani!

Pentru că, în primul rând, calitatea unui şarlatan este că poate să-ţi vândă iluzia de mai multe ori. Dacă eu aş fi fost singurul naiv, aş spune: "domnule, eu sunt singurul mai prostuţ!". Dar în jurul meu au mai fost furnizori de materii prime, furnizori de hârtie de ziar, oameni mari, Adrian Sârbu, oameni de afaceri din Italia care au marşat pe promisiunile domnului Patriciu. Ştiţi povestea mea cu biletele la ordin. Nu e un unicat. Patriciu, înainte ca eu să ajung la Adevărul, semnase bilete la ordin cu nemiluita pentru alţi furnizori. A avut foarte multe procese.

Dv. vă datorează 80.000 de euro şi v-a dat bilete la ordin. Ceilalţi manageri au câştigat procesele cu Patriciu?

Haideţi, o să ajungem şi la cât e. Biletul la ordin şi la ce îmi datorează mie dl Patriciu e o poveste foarte simplă. Au fost bilete la ordin executate inclusiv la o companie italiană mare care a început executarea împotriva dlui Patriciu, a fost Holdingul Ţiriac. Domnul Ţiriac a început executarea împotriva dlui Patriciu. Şi toate, la un moment dat, s-au oprit, pentru că forţat sau neforţat dl. Patriciu a plătit sau a fost forţat să le plătească.
Deci şi-a respectat promisiunea de plată.
Numai o secundă. Nu, nu şi-a respectat promisiunea de plată, a fost forţat să-şi respecte promisiunea de plată pentru că biletele la ordin toate au fost investite cu formulă executorie.

A fost management prost în cea mai mare investiţie în presă?

E remarcabil faptul că a investit peste o sută de milioane de euro într-un trust de presă, bani folosiţi mai bine sau mai rău. Asta e discutabil. E cea mai mare investiţie de media care s-a făcut vreodată în România…

Şi cea mai proastă… Nu asculta de nimeni. Tot grupul de presă l-a construit şi gândit să poată fi folosit politic, pentru imagine şi pentru afaceri.
Patriciu v-a acuzat atunci, imediat după ce aţi cerut aceşti bani, că trustul s-a prăbuşit din cauza managementului prost…

Sunt convins că unele decizii pe care le-am luat n-au fost bune; cum ar fi cea de a nu demisiona a treia zi după ce am ajuns acolo sau faptul că m-am băgat în lupta dintre el şi Răzvan Corneţeanu… Când spune patronul “Pe banii mei fac ce vreau", e foarte greu să iei decizii manageriale. Un exemplu: am organizat o licitaţie ca să găsim o agenţie de publicitate care să aducă cât mai mulţi bani companiei şi acesta a fost desemnată agenţia domnului Patriciu. Ne-a lăsat să ne jucăm de-a licitaţia şi la final ne-a adus câştigătorul, agenţia domniei sale. Care acum este în faliment din cauza domnului Dinu Patriciu. Chiar toţi managerii au fost proşti?

"Mi-a spus că dacă vreau garanţie că-mi dă banii, să-i iau tablourile de pe pereţi"

Dumneavoastră ştim că aţi pierdut procesul cu Patriciu. Ce este schimbat în cazul Imre faţă de Ţiriac?

Bun, să clarificăm. Noi, trei manageri de la Adevărul Holding, Adrian Vasile, Andrei Ştefan şi cu mine, când trustul s-a vândut…

S-a vândut aşa, brusc?

Domnul Patriciu a hotărât după foarte, foarte multe promisiuni de finanţare şi după multe luni de neplată a salariilor, după multe luni de neplată a furnizorilor cărora tot el le-a promis că le va plăti datoriile, a hotărât că nu mai duce mai departe Adevărul. Şi a venit cumpărătorul. Când s-a făcut tranzacţia, noi trei l-am rugat pe dl Patriciu să-şi asume ultimele plăţi către noi, pe care şi le asumase prin contract şi prin semnătură. Iar domnia lui, atunci, a fost de acord ca să emitem bilet la ordin cu suma pe care ne-o datora din salariu şi beneficiile financiare.

Staţi puţin, să înţelegem. Nu mai avea bani, de ce v-a semnat nişte bilete la ordin când putea să vă dea banii? Era sărac?

Când noi i-am cerut banii, dl. Patriciu ne-a spus că acum nu are bani (n.r. – sfârşitul anului 2012), dar că ne va plăti la începutul anului viitor.

Vreţi să spuneţi că dl. Dinu Patriciu, din 3 miliarde de dolari sau cât i-or fi rămas după ce a vândut Rompetrolul, n-avea să plătească, nu ştiu, 200.000 de euro?

Păi, n-a platit salariile la oameni, n-a plătit lucruri mult mai simple decât ale noastre.

Ca om care aţi lucrat în multe businessuri, în companii mari, cum vi s-au părut asemenea explicaţii?

Discuţia a vut loc exact în următorii termeni: Dinule, te rog plăteşte-mi banii care au rămas neplătiţi. Nicio problemă, acuma nu am bani, îţi plătesc anul viitor. Care este garanţia că mă vei plăti? Între prieteni nu se dau garanţii. Domnule Patriciu, eu, în ultimul an, am văzut toţi prietenii şi toţi furnizorii şi alţi foarte mulţi, inclusiv angajaţii, neplătiţi, iar în concluzie eu vreau garanţii!". Până la urmă, ca să simplific povestea, spune: Bun, îţi dau bilet la ordin ca să te asigur că la anul te voi plăti!

Circulă un zvon că Patriciu a vrut să vă dea tablouri în loc de bani. Aşa e?

Domnul Patriciu mi-a spus că dacă vreau garanţii să iau tablourile de pe pereţii biroului lui. Am refuzat. A doua zi aveam să aflu că acele tablouri pe care mi le-a propus drept garanţie erau toate gajate la doamna director al grupului DP Holding, doamna Chen.

Să explicăm cititorilor că biletul la ordin este, în primul rând, o promisiune de plată care nu are nevoie de un contract, biletul poate să fie completat sau să fie necompletat, doar să fie semnat. Aşa este?

Numai o secundă. Legea cambiei şi a biletului la ordin spune că un bilet la ordin semnat în alb este perfect valabil. Dl Patriciu nu a semnat bilete la ordin în alb. Dl Patriciu a semnat biletele la ordin completate de secretara domniei lui.

Dar de ce secretara?
Probabil că un mare patron nu copletează bilete la ordin, el doar semnează. Eram şase oameni de faţă când biletele alea la ordin s-au completat. Noi, cei trei am fost de acord ca suma datorată de dl Patriciu fiecăruia dintre noi să fie împărţită în trei bucăţi. Să ne dea în trei rate datoria. Dl Patriciu a acceptat. În cazul meu, a plătit prima tranşă, a plătit a doua tranşă şi la al treilea bilet la ordin a invocat cum că al treilea bilet la ordin l-a semnat în alb şi eu l-am completat de rea credinţă. Cel mai simplu examen grafologic poate să arate că toate biletele, cele nouă bilete, trei mie, cele şase ale celorlalţi doi, au fost completate de aceeaşi mână. Dar cel mai interesant este că eu, în mod ilegal şi în fals – după cum susţine – am completat biletul meu la ordin exact cu suma care era diferenţa dintre cât mi-a datorat şi cât mi-a plătit până atunci.

"Patriciu a înşelat oameni cu bună ştiinţă"

Şi ce s-a întâmplat în justiţie? În prima fază aţi câştigat la Judecătoria Sectorului 1, executorul judecătoresc a mers acasă la Patriciu ca să pună în executare decizia, apoi fostul patron a deschis acţiune împotriva dv. şi a câştigat. Deci nu v-a dat banii. Asta a relatat EVZ şi restul presei. Cum s-a întâmplat?

Sunt jocurile pe care le face dl. Dinu Patriciu prin avocaţi şi care sunt specifice lui. A găsit o casă de avocatură care pur şi simplu invocă că biletul la ordin nu este valabil. M-am gândit că nu o să mă întrebaţi doar despre mogulii din presă şi am la mine şi nişte documente pe care le-am depus şi la judecătorie.

Pe data de 8 ianuarie 2013, primesc un mail de la un avocat al Casei de avocatură Nestor. Acestea îmi răspunde că e vorba de un bilet la ordin scadent, că eu cer să fie plătit după două-trei săptămâni şi că el, acest avocat, îl reprezintă pe Dinu Patriciu, pe Melanie Chen şi pe Jaap Rotgans. “Ataşat mesajului meu veţi găsi dovada operării acestei plăţi către contul dumneavoastră, dovadă pe care am primit-o din partea clinţilor mei în cursul acestei zile“.

Ăsta este biletul la ordin numărul doi. Ca atare, Casa de Avocatură prin avocatul Bivolaru recunoaşte: clientul a plătit. Eu, mai departe, îi răspund acestui domn, că mai am un bilet la ordin. Dl Bivolaru de la Casa Nestor, pe data de 14 ianuarie, îmi scrie următorul mesaj: "Voi transmite clienţilor poziţia exprimată (în care eu i-am rugat să mergem mai departe, să plătim ultimul bilet la ordin). Vă informez deopotrivă că în măsura în care pretenţiile dv. se vor găsi justificate, plăţile despre care faceţi vorbire vor fi onorate de îndată. Cum cunoaşteţi însă, starea de sănătate a domnului Patriciu nu permite în prezent o analiză completă şi amănunţită a situaţiei legale a respectivului bilet la ordin." Dl.Bivolaru îmi spune pe 14 ianuarie că dl Patricu este incapabil să judece dacă biletul la ordin a fost bun sau nu.

Este în incapacitate fizică. Nu se spune că-i psihică… Deci, v-a cerut banii înapoi, dacă tot contestă acest al treilea bilet?

Nu pentru celelalte două. Doar pentru al treilea bilet lasă să se înţeleagă, mai târziu, că a fost completat de mine într-un mod nedemn. Domnul Patriciu, prin avocatul Corciuc, depune următoarea mărturie cât se poate de mincinoasă şi de rea intenţie. E o întâmpinare către preşedinta Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în care spune că “aşa cum am arătat în opoziţia la executare, am emis în alb biletul la ordin care a ajuns în posesia intimatului ". Cum putea să ajungă un bilet la ordin semnat în alb de dl. Dinu Patriciu la mine şi cum putea acel bilet să fie completat cu suma care era diferenţa dintre cât mi-a dat şi cât îmi datora per total?

Adică el sugerează că i-aţi furat biletul? Vi l-a dat, l-aţi luat, l-aţi găsit?

În momentul în care cele trei bilete la ordin mi-au fost înmânate, în sală erau şase persoane dintre care patru avocaţi. Doi avocaţi din partea domnului Patriciu şi doi de la altă firmă.
Şi celelalte două persoane, Vasile şi Ştefan, sunt în aceeaşi situaţie cu dvs? Adică al treilea bilet nu este recunoscut sau cum?
Sunt în aceeaşi situaţie cu mine. Din câte ştiu am primit fiecare câte o rată, la ei a doua rată a fost contestată. Judecătoria nu a cerut o expertiză grafologică, să vadă de cine a fost completat, cum a fost completat. Şi a anulat biletul la ordin. Dl Patriciu recunoaşte că l-a semnat. Biletul la ordin e un instrument de plată. În momentul în care o judecătorie anulează un asemenea bilet la ordin, folosirea biletului la ordin în România se pune sub semnul întrebării. Pentru că nimeni nu va mai accepta un bilet la ordin ca instrument de plată. Am depus inclusiv o plângere la Banca Naţională.

De ce nu aţi renunţat la aceşti bani? Puteaţi să rămâneţi prieteni.

Nu doresc să rămân prieten cu nimeni de factura domnului Patriciu. A înşelat oameni, cu bună ştiinţă m-a înşelat pe mine. I-am spus cu un an jumătate înainte şi i-am spus de foarte multe ori dându-mi demisia. 

Sursa: evz.ro