Cine ar avea nevoie în Ucraina de un scenariu de tipul celui din Siria? Pentru că în ritmul în care se produce escaladarea violenţelor de la Kiev aceasta pare a fi singura direcţie în care se merge.
Deja se vorbeşte de minimum doi morţi – maximum cinci, oameni care ar fi fost împuşcaţi. Cine a deschis focul? Autorităţile neagă, la fel şi protestatarii, rămân totuşi cadavrele şi declaraţiile procurorilor că oamenii au murit împuşcaţi. O represiune sângeroasă poate linişti protestele pentru cel mult câteva zile. În momentul în care poliţia sau armata ucraineană (care deocamdată a rămas deoparte) vor deschide focul asupra manifestanţilor nu mai rămâne decât o singură întrebare – dacă şi protestatarii sunt înarmaţi. Pentru că în cazul unui răspuns afirmativ este aproape sigur că şi protestatarii vor deschide focul asupra reprezentanţilor guvernului. Aşa începe scenariul sirian – restul sunt chestiuni de detaliu. Şi chiar dacă protestatarii din Kiev nu vor răspunde cu gloanţe, o represiune cu mijloace letale va adânci pentru multă vreme clivajul din societatea ucraineană, pentru că sângele se spală foarte greu.
Ce mă sperie cel mai mult este capacitatea de organizare a protestatarilor ucraineni, atât de lăudată de unii comentatori. Dotaţi cu căşti de protecţie de diferite provenienţe, cu scuturi fabricate manual şi ciomege de tot felul, protestatarii ucraineni se luptă de la egal la egal cu forţele de ordine. Le lipseşte oarecum organizarea şi instrucţia, însă se adaptează din mers. În paralel apar servicii medicale ale protestatarilor, servicii de logistică şi chiar un fel de parlament din umbră – undeva există o organizare a protestatarilor, există o coordonare, există nişte resurse. Nu sunt partizanul protestelor în ţarc, însă catapultele artizanale şi scutierii proveniţi din rândurile civililor reprezintă o rupere profundă în societatea ucraineană. Autorităţile nu mai sunt percepute ca reprezentanţi ai cetăţenilor, sunt percepute ca duşmani care trebuie striviţi. Cu cât se răspândeşte mai mult această percepţie, cu atât mai mult creşte posibilitatea izbucnirii unui război civil – iar această ruptură trebuie reparată cât mai repede. Istoria războiului civil din Ucraina de la începuturile Uniunii Sovietice nu este una limpede, însă este clar că a fost partea cea mai dură şi mai sângeroasă.
Nimeni nu are nevoie de o evoluţie catastrofală în Ucraina. O ţară aflată în război civil are foarte puţine şanse de apropiere de Uniunea Europeană într-un termen scurt. Tăvălugul violenţelor de la Kiev trebuie oprit cât mai repede şi dacă se poate, fără vărsare de sânge – luptele de stradă şi ruptura dintre cetăţeni şi autorităţi nu încap sub nicio formă în Uniunea Europeană.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
