Părea un lucru, pur şi simplu, imposibil, iar istoriile celor care, după absolvirea liceelor, plecaseră la studii în SUA sau Europa erau adevărate legende pentru noi. Peste ani, însă, legendele au prins contur de realitate, aducând cu ele şi speranţa într-un viitor mai bun. Mai ales că, de prin 2005, „migrarea” studenţilor a luat un caracter aproape de masă.
Mulţi dintre concetăţenii noştri sunt convinşi că studenţii plecaţi din RM şi care au dat de bine în altă parte nu se mai întorc înapoi. „Cui îi trebuie Moldova?”, aud nu o dată. Şi… nu sunt de acord! Tinerii de azi se gândesc la viitorul lor, e-adevărat, dar asta nu înseamnă că, în mod obligatoriu, acest viitor e văzut separat de viitorul Moldovei. Pur şi simplu, tinerii aşteaptă să le vină clipa, să simtă că este nevoie de ei. M-au convins şi discuţiile cu mai mulţi colegi, de la care am încercat să aflu despre adevăratele cauze ale migrării tinerilor. Am şi făcut un top în acest sens. Tabloul nu e chiar optimist, dar sper să reflecte realitatea şi să ne pună pe gânduri.
În capul listei stă cumătrismul – veşnica problemă a Moldovei şi care deseori este masca unul alt cuvânt: corupţie. Anume cumătrismul – politic şi universitar – nu le dă voie să stea împăcaţi în ţara lor. Iată ce mi-a spus o studentă în anul doi la Arta Teatrală: „…trebuie de tăiat din rădăcină corupţia şi cumătrismul, de concediat 70% din colaboratorii instituţiilor de stat – angajaţi tot cu ajutorul cumătrului -, de introdus legi noi, care să stipuleze ca rudele de gradul 1, 2 şi 3 ale miniştrilor şi altor demnitari să nu fie implicate în funcţii de importanţă publică şi atunci nu vor mai fugi tinerii moldoveni peste hotare…”. O altă problemă este programul de învăţământ gimnazial şi universitar supraîncărcat cu chestii teoretice. În Franţa, spre exemplu, e invers: de la 16 ani, copiii sunt acceptaţi pentru stagii în sfera serviciilor, pentru o săptămână-două (depinde de profilul liceului sau al colegiului), de două-trei ori pe an. Adică, de mici ei învaţă să dea şi din coate, nu doar să scrie cu pixul pe hârtie. Astfel se şi educă tinerii: de mici învăţaţi cu viitoarea lor muncă, ei se obişnuiesc a aprecia şi munca altora. Şi fiindcă în limba franceză nu există cuvântul „cumătru”, fiecare poate spera la un viitor bun, garantat de drepturile sale şi de autoritatea statului în apărarea acestor drepturi.
„Suntem nerăbdători să revenim acasă şi să ne punem experienţa şi studiile acumulate în UE în serviciul ţării noastre, într-o structură de stat sau în domeniul privat, căci vrem să vedem Moldova în rând cu statele dezvoltate din Occident”, îmi spune un alt coleg. Dar sunt mulţi şi dintre cei care au decis să se realizeze în străinătate: „Moldova e rămasă cu vreo 50 de ani în urma ţărilor dezvoltate şi n-am la ce veni – nimic stabil, nimic garantat”. „De ce să vin într-o ţară în care o mână de oameni harnici şi deştepţi luptă pentru a călca cu dreptul în spaţiul european, iar o mare parte din populaţie se uită spre Est şi, astfel, ne pune beţe în roate şi nouă, tinerilor, care din cauza lor plecăm să găsim un viitor mai bun pe pământ străin?”, mă întreabă o studentă de la Informaţii şi Comunicaţii. Şi adaugă: „Cum să revii acasă, unde fără cumetri şi nănaşi nu poţi lucra nici măcar pe specialitate?!.”.
Îmi este greu să-i răspund şi, cu atât mai mult, să o contrazic. Dar ştiu că riscăm să înţelegem prea târziu că exodul care ne-ar face fericiţi şi prosperi este nu cel din Moldova, ci spre Moldova. Aceasta e şansa noastră de viitor. Altminteri, dacă plecăm cu toţii, cine o să le asigure părinţilor noştri o bucată de pâine la bătrâneţe?
Edgar Nicov,
Facultatea de Informaţie şi Comunicaţie,
Universitatea Michel de Montaigne,
Bordeaux, Franţa
ARHIVA TIMPUL – 03.09.2011
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
