De ce Motanul Incaltat nu prinde soareci (poveste modernizata)
Motanul Incaltat din Dacia Ferentarix se credea jmecher. Si chiar era. Fiindca, spre deosebire de Motanul Incaltat al lui Charles Perrault, el l-a rugat pe marchizul de Carabasescu sa-l inzestreze – in plus la perechea de cizme din piele de vitel intarcat la trei luni – cu o palarie de cowboy de Baragani, ca sa nu priceapa taranii de pe mosia cneazului Capcaunin ca el este agent al serviciilor de inteligenta minoritara.
Si daca se credea jmecher, motanul se dadea destept. Si chiar era. Cand iti incondeia cate o poveste politica, cu sclifoseli autobiografice in Foaia vitelor de pripas a Carabasarabiei Subterane, mieunau matele rosii de placere, iar Capcaunin ii promitea ca-l va onora cu titlul de Motan de Cetate al Carabasarabiei Subterane.
Daca a vazut motanul cate chilipiruri si ghesefturi ii fagaduieste Capcaunin, s-a lepadat de stapanul sau, marchizul de Carabasescu, si a inceput sa-i linga cizmele cneazului Capcaunin, care nu erau ca ale sale – din piele de vitel intarcat la trei luni -, ci din piele de box. Si le-a lins atat de abitir, incat le-a subtiat de au ajuns ca foita de tigara, apoi s-a mutat cu linsul mai jos, la pingele, si aici l-a palit norocul de si-a ranit limba intr-o tinta. Insa, felina dracului, a indurat cu barbatie durerea, caci slujba-i slujba, n-ai ce-i face, si s-a mutat cu linsul mai sus, mult mai sus, unde-i moale si placut.
Astfel slujindu-l cu credinta si puterinta pe cneazul Capcaunin, Motanul Incaltat a obtinut averi nemasurate si favoruri nenumarate, iar la urma, cand s-a gasit ac si de cojocul cneazului, acesta i-a acordat prin act oficial titlul de Motan de Cetate al Carabasarabiei Subterane.
Asadar, povestea Motanului Incaltat, ca orice poveste, parea sa aiba un final fericit. Dar n-a fost sa fie. In Carabasarabia Subterana toate merg pe de-a-ndoaselea. Asa s-a intamplat si de data asta. Un povestas tehui, intorcandu-se cherchelit de la un zaiafet ce s-a facut in piata cu prilejul Zilei Vinului, a incurcat borcanele. Mai pe scurt, Motanul Incaltat s-a pomenit impins cu de-a sila in fabula lui Donici „Doi caini”. Cu „Juju, catel tarcat”, motanul a ajuns repede la o impacaciune, dar cu dracul de „caine de neam dulau, prieten credincios catre stapanul sau” pasa de te intelege. L-a jumulit dulaul de i-au zburat fulgii. Acum, motanul nu-i in stare sa prinda nici purici, daramite soareci.
Aceasta este povestea Motanului Incaltat din Dacia Ferentarix. Iar eu m-am suit pe o surcica si v-am spus o minciunica. Sa fi fost, ca el, de-al lui Cioroi, va spuneam un minciunoi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!