Meditația nu este doar un moment de pace și liniște, deși ambele sunt necesare. Te întorci la sursă. Creează-ți obiceiul de a petrece o perioadă de timp în solitudine, preferabil dimineața și seara, în care să închizi ochii și să mergi în interior. Există numeroase forme de meditație. O meditație simplă, dar eficientă, este cea în inimă.
Așază-te în liniște un moment, îndreptându-ți atenția spre inimă – la mijlocul pieptului, sub stern. Când te-ai liniștit, repetă cuvântul „pace” și observă cum influența lui radiază în afara trupului, în toate direcțiile. Fă aceasta de trei ori și apoi rostește cuvântul „fericire” în același mod. Repetă-l de trei ori, după aceea treci la „armonie”, „bucurie” și „iubire”. Pentru meditațiile mai lungi, poți folosi aceste cuvinte cât de mult timp dorești. Începe cu o ședință de cinci minute și urcă, puțin câte puțin, până la o jumătate de oră. După fiecare meditație, stai în tăcere, cu ochii închiși, câteva minute și apreciază simplitatea conștiinței liniștite. Meditația îți aduce mintea într-un contact mai apropiat cu sursa ei, însă deciziile trebuie luate și alegerile făcute în afara meditației. Pentru a menține legătura cu sursa, trebuie să rămâi acordat.
Dacă ești conștient, sufletul poate intra în legătură cu tine oricând, nu doar atunci când stai cu ochii închiși. Când cineva spune: „Îmi întreb sufletul ce este cel mai bine să fac”, sau „Acționez din instinct”, sau „Intuitiv știu ce e cel mai bine pentru mine”, el exprimă acordarea la sursă.
Este necesar să-ți găsești propriul mod de concentrare. Procesul este personal. Totuși este de mare ajutor să știi căror semnale să le dai mai puțină atenție. Orice impuls de a te apăra nu vine din sinele adevărat. Emoțiile negative care tulbură mintea nu vin de la suflet – și nici vreun răspuns care calculează ce va obține „eu, pentru mine, al meu”. Conștiința sufletului este clară și pură; sentimentul că e bine ce face este detașat, aproape impersonal. Sufletul nu-ți cere să fii vesel, optimist și pozitiv tot timpul. El îți cere să fii cât mai firesc cu putință la nivel spiritual, care e temelia întregii realități.
Lumina are forța de a umple vidul afectat de întuneric. Vindecarea însăși are loc în două faze – eliberarea energiei suferinței, apoi înlocuirea ei cu energia sufletului. Este un proces blând, foarte asemănător cu a urma un fir călăuzitor, care te conduce pas cu pas. Ceea ce începe ca o simplă aluzie despre o nouă putere, va crește. Sinele tău adevărat este întotdeauna dispus să primească orice încercare, să găsească orice răspuns și să-ți arate calea de ieșire din orice dilemă. Ceea ce contează cu adevărat este legătura ta cu acest sine adevărat.
În frică și izolare, sufletul tău pare a se afla la distanță, fără nicio putere. Însă aceasta este o percepție născută din urmarea și ascultarea egoului, ceea ce am făcut cu toții. Dacă faci o pauză să asculți vocea sufletului – acolo unde egoul tace -, vei fi surprins de puterea pe care o ai sub comanda ta, oricât de mult timp a fost ea trecută cu vederea. Nicio altă descoperire în viață nu aduce atâta fericire ca redobândirea sinelui adevărat. Singurul eveniment comparabil este atunci când te îndrăgostești, însă acesta este temporar și depinde de o altă persoană, cea iubită. Sinele tău adevărat este etern și nu depinde de nimeni altcineva, decât de tine. Atunci când se spune că suferința înnobilează o persoană, aceasta înseamnă că sub impulsul crizei, vechile obiceiuri și percepții sunt eliminate. Necunoscutul se face simțit și, dacă te deschizi spre el, semnificația sufletului se revelează ca un adevăr pe care, înainte de a începe criza, nici nu l-ai fi bănuit.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
