Timp de 7 zile, am cules reacțiile spectatorilor proaspăt ieșiți din sala de film. Iată ce i-a impresionat și cu ce mesaje se duc de la CRONOGRAF 2016:
Viorica Arseni, profesoară, 42 de ani, Bălți
Plec acasă cu o impresie foarte plăcută. În calitate de profesor, am încercat de mai multe ori să vizionăm împreună cu copiii filme documentare. Elevii sunt foarte mulțumiți și chiar am observat că, după ce le privesc, își schimbă mult atitudinea față de sine și față de cei care îi înconjoară. Chiar devin mai sensibili și mai înțelegători.
Nicolae Ababii, medic, 66 de ani, Chișinău
Vin de câțiva ani buni la festival. Tocmai am văzut filmul „Omul care a salvat lumea”. M-a impresionat foarte, foarte mult. E deosebit. Îmi plac toate documentarele despre viață, dar ăsta în mod special. Ar trebui să vizionăm documentare ca să fim mai buni.
Dorin, asistent social, Chișinău
Vin la festivalul Cronograf aproape în fiecare an. De dimineață am văzut două filme, mi-a plăcut mai mult cel despre aromâni („Torna, torna, fratre”, reg. Marian Voicu). Mă interesează etnografia și mi-a fost interesantă istoria unei etnii pe cale de dispariție. De fapt mesajul e că nu trebuie să uităm limba și tradițiile din moși-strămoși.
Elena Șoldan, 31 de ani, Bălți
Am aflat despre Cronograf de pe internet. Îmi plac temele abordate aici. Am ajuns abia astăzi și am reușit să văd două filme politic Primul a fost unul politic, informational „Amerykanka” și cred că realitatea din el seamănă cu situația din Moldova. Filmul cred că deschide perdeaua propagandei și deschide orizonturile. Iar al doilea este despre alimentația sănătoasă, care ne preocupă cam pe toți în ultima vreme. Filmul, în general este un element educativ, iar documentarul, spre deosebire de filmul artistic, este foarte concret. Îmi place Cronograf pentru că nu sunt filme de propagandă, majoritatea dintre ele fiind interzise în multe țări.
Vladislav Șaran, 29 de ani, Chișinău
Frecventez festivalul de mai mulți ani. Anul ăsta vizionez în fiecare zi cel puțin un film documentar. Mi-a plăcut cam tot ce am văzut, dar în mod special prefer poveștile istorice, adevărate. Mai puțin dramele. În topul meu, pe primul loc ar sta ”Tatăl meu, bancherul ”, m-a impresonat foarte mult povestea, pentru că nu am mai văzut asemenea tipaje într-un documentar. Apoi ar fi ”Lumea periculoasă al doctorului Dolecek”, pentru curajul regizoarei de a filma un personaj pe care îl urăște. La fel, mi-a plăcut ”Războiul minciunilor”. A fost curios să aflu atâtea lucruri noi despre serviciile secrete… Filmele pe care le văd aici sunt foarte cognitive. Pe deasupra, la festival vin și producătorii filmelor, cu care poți să comunici direct. E un lucru unic pentru țara noastră.
Valeria Stoica, 20 de ani, studentă, Nisporeni
Sunt aici din prima zi și am vizionat cam toate filmele care au fost proiectate până acum. Dar m-a impresionat în mod deosebit ”Mister Gaga” și un alt film, care descrie situația tinerilor din Iran. Eu sunt studentă în anul întâi la regie film. Am reușit să merg și la câteva work shopuri organizate în cadrul festivalului, așa că sunt și mai motivată să fac filme documentare. În documentar vezi realitatea care se deosebește de lumea din filmul artistic. Realitatea e mult mai dramatică.
Alexandru Botnaru, 50 de ani, Chișinău
Azi e zi de odihnă și am zis „De ce să nu vin?”. E și vreme frumoasă. Mi-a plăcut filmul care l-am văzut și mie, și soției. E despre sistemul politic din Belarus. Am înțeles că la ei filmul e interzis, că vorbește despre dictatura lui Lucașenco. Mai în scurt, situația la ei e cam ca la noi. Trebuie de văzut filme documentare pentru că le spun lucrurilor pe nume, așa cum sunt.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
