De cine se teme România sau inca o data despre micul trafic de frontiera

In loc de replica

Comentariul meu de ieri i-a surprins pe multi. Reactiile zburlite ale unor cititori care s-au produs pe www.timpul.md nu au vizat insa fondul problemei, iar acesta e urmatorul: asteptarile moldovenilor de la Acordul privind micul trafic de frontiera au fost atat de mari (si naive!), incat realitatea – CONDI?IILE DE OB?INERE A PERMISULUI – a fost pentru multi un adevarat soc. Explic ce am in vedere.

Intre Romania si RM exista, totusi, o relatie foarte… ciudata. Din diferite motive (prietenii mei stiu de ce), ziaristii de la Chisinau au evitat sa abordeze aceasta… ciudatenie. Nici eu nu am avut curajul, din care cauza noi nu am abordat, ci am haulit aceasta relatie, i-ar daca am abordat-o, apoi am facut-o lautareste, ametiti de parfumul nostalgic al istoriei. Ca si tiganul care, nestiind cuvintele la „Tatal nostru”, l-a rugat pe preot sa-i permita sa-l… fluiere. Cam de vreo 20 de ani, fluieram si noi melodia despre „relatiile speciale dintre Romania si RM”. Vreme indelungata Romania nu stia ce sa faca cu noi, de aceea pendula intre „romanismul lui Rosca” si… „carandasul lui Sangheli”. Iata insa ca, intrand in NATO si UE, a gasit formula salvatoare: ne vom regasi in Europa… Lungeste doamne boala pana se va coace poama (strugurii). Ca niste papagali, toti politicienii de la Bucuresti, mai mari sau mai mici, la intrebarea cum vad perspectiva relatiilor dintre RM si Romania, raspund: ne vom reintalni in Europa. Un lucru insa nu spun: CAND?

Raspund eu: la Doamne asteapta. Peste zece ani. Sau peste douazeci. Dar ce ne facem daca UE nu va mai dori sa existe in formula actuala? Unde ne vom regasi? Sunt intrebari simple si naive, pe care si le pun moldovenii simpli si naivi. Acestia au inteles Acordul privind micul trafic de frontiera ca pe o formula de apropiere de Romania. Din pacate, n-a fost sa fie. Si iarasi, a cata oara, aceleasi explicatii – legislatia comunitara! Daca Romania s-a angajat sa fie „avocatul” RM in opera de integrare europeana, de ce nu-si onoreaza angajamentul? Ce fel de avocat e acela care nu se bate pentru clientul sau? Nu vreau sa fac recurs la istorie, dar nu pot sa nu fac: daca in 1940 Romania nu a putut sa se bata pentru Basarabia pe campul de lupta, de ce acum nu se bate pentru noi la Bruxelles, pe frontul diplomatic? In fine, este clar ca toti au asteptat o procedura cu mult mai simpla de obtinere a permisului de mic trafic.

Din care cauza nici reactia mea nu trebuia sa fie o surpriza.
Recunosc, poate nu m-am documentat suficient scriind articolul vizat; recunosc, nu stiu ce muzica le recomanda sa puna UE romanilor atunci cand, de Ignat, ei baga baioneta in gatul porcului – manele, doine de jale sau cantece de vitejie!? Dar oare asta e problema? Problema pe care am dorit sa o pun a fost urmatoarea: noi, moldovenii, am dat jos sarma ghimpata de la Prut fara sa ne temem ca acest lucru nu i-ar placea Moscovei (sau Bruxellesului). Romania, insa, se teme sa simplifice procedura de obtinere a permisului de mic trafic. Se teme – de cine? De Moscova? De Bruxelles? Sau poate, totusi, de noi, basarabenii? Aceasta-i intrebarea…