Recent, fiica lor şi soţul ei au trecut pe la noi, oprindu-se pentru două zile, în drum spre Cluj. Când i-am întrebat cu ce ocazie pleacă la Cluj, mi-au răspuns că au un prieten, fost coleg de clasă care de mult timp s-a stabilit acolo, are un serviciu bun într-o firmă mixtă româno-spaniolă şi s-a angajat să-i ajute ca să-şi perfecteze actele pentru a obţine cetăţenia română. Cât timp au stat la noi erau agitaţi, aveau emoţii în legătură cu plecarea în România – prima în viaţa lor… În plus, aproape că nu cunosc limba română (să nu uităm că ei locuiesc în nordul republicii, „centura roşie” a ţării, unde ideologia comunistă a spălat creierii cetăţenilor). M-au rugat să le povestesc despre România, despre Cluj, au luat cu ei vreo două dicţionare ruso-române şi au plecat.
S-au aflat la Cluj vreo patru zile. Când s-au întors de acolo, nu i-am recunoscut; erau foarte entuziasmaţi. Mi-au spus că nu s-au aşteptat la aşa ceva. Băiatul chiar aşa mi-a şi zis: „Это уже почти Европа!” („Asta e deja aproape Europa!”). mai mulţi ani, el a lucrat la Moscova, într-o piaţă, şi a văzut adevărata viaţă din Rusia. Însă de la sfârşitul lui 2009 n-a mai mers la Moscova, deoarece în urma crizei economice au scăzut drastic veniturile şi aducea pe lună circa 90$. Vrea să lucreze, să-şi susţină familia, să crească copilul, dar acasă nu poate să-şi găsească un loc de muncă. Iată de ce şi-a luat inima în dinţi şi a hotărât să-şi perfecteze cetăţenia română. El chiar a spus că, dacă se va afla în România vreo patru-cinci luni, va însuşi limba română. Nici soţia lui nu se aşteptase să vadă atâtea drumuri bune şi curăţenie în oraşele prin care au trecut. Tot ea mi-a spus: „Când am urcat în autocar la Cluj în drum spre Chişinău, am rezemat capul de geamul autocarului şi nici n-am simţit cum am ajuns la vamă. Şi cum numai am trecut frontiera, mai mult n-am mai putut să adorm, nu-mi dădeau voie hopurile de pe drumurile noastre”.
Când plecau, aveau o teamă. Teama numită antiromânism. Politica antiromânească sovietică, dar şi cea contemporană, a agrarienilor şi comuniştilor, şi-a lăsat adânc amprenta în sufletele oamenilor simpli – în special, a alolingvilor. Dar iată că o banală călătorie la Cluj a schimbat esenţial percepţia a doi tineri din nordul Moldovei cu privire la România. Astăzi aceşti doi tineri basarabeni nu cunosc limba română, dar dorinţa şi necesitatea de a găsi un loc de muncă i-au determinat să primească cetăţenia română şi, într-un termen restrâns, să însuşească această limbă. Acest lucru se întâmplă cu toţi basarabenii (indiferent de apartenenţa lor etnică) care sunt nevoiţi să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă.
Aşadar, o limbă poate fi însuşită dacă există următoarele condiţii: mediu lingvistic, necesitate (pe care le poate garanta şi, de fapt, este obligat să le garanteze statul), voinţă şi dorinţă (necesare şi obligatorii din partea individului). Cu regret, la noi în ţară toate aceste condiţii lipsesc cu desăvârşire. Dar se ştie că, dacă lipseşte măcar u element, este foarte greu de a însuşi o limbă (în cazul nostru, limba română).
Leonid Adarii
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
