Cu fiecare săptămână care trece, Moldova e tot mai departe de Uniunea Europeană, iar președintele (celor ce l-au votat) vorbește tot mai des de federalizare.
Mă înclin încă o dată în fața jurnalistei Lorena Bogza de la Pro TV cu certitudinea că nici o altă televiziune nu are un jurnalist atât de profesionist. Săptămâna trecută la emisiunea „În profunzime” l-a avut invitat pe Igor Dodon. Am putut auzi tot felul de lucruri năstrușnice. Dar l-am putut vedea și pus la zid. În fața tirului Lorenei Bogza, Dodon nu a avut altă „variantă” decât să accepte că armata rusă din Transnistria e neconstituțională. Dar nu înainte de a o da cu „pacificarea”. De parcă Moldova întreagă ar fi Damascul! Despre ce pacificatori e vorba câtă vreme nu ne aflăm în război?
Apoi minciunelele din campanie: Dodon a afirmat că a plătit panourile publicitare afișate prin oraș de 9 mai din salariul lui de președinte. Fascinant, când noi știm deja că salariul lui nu acoperă cheltuielile uriașe ale palatului său cumpărat pe banii socrilor, după cum afirmase în campanie. Mai mult, Dodon a menționat că Putin l-a invitat la Moscova, fiindcă îl respectă. Probabil acesta este motivul pentru care președintele moldovenilor e mai prezent la Moscova decât la emisiunile Pro TV. Putin îl respectă mai mult decât noi.
Însă, de departe, cea mai mare gafă a președintelui a fost să compare transnistrenii cu românii. Vorbind despre sistemul electoral mixt, Dodon a făcut în repetate rânduri comparație între cetățenii Republicii Moldova din România și cei din Transnistria. Chiar dacă Lorena Bogza i-a atras atenția de câteva ori că Transnistria e teritoriul Republicii Moldova, spre deosebire de România care (chiar dacă nu ne-o dorim) e altă țară.
Limpede ca apa a fost un singur lucru: pentru Dodon Transnistria nu e Republica Moldova. Nu mai am nici un chef să explic ce fel de gafă diplomatică e aceasta, fiindcă oricum politicienii moldoveni sunt premianți la gafat. Nimic mai normal pentru ei decât să dea cu bâta în baltă. Mai ales dacă balta are și pește. Aceeași atitudine de la guvernanți, care au distrus cu mâna lor visul european, la președinte, care reconstruiește cu mâna lui coșmarul timpurilor sovietice.
Și, privind în jur, mă satur să vă spun săptămână de săptămână cât de penibili și nepotriviți sunt politicienii noștri. Mă satur să îl critic pe Dodon, cu aceeași consecvență cu care socialiștii îl critică pe Chirtoacă. Dar trăiesc cu spaima că vom vedea nu doar anticipate, ci și un guvern socialist: pentru că opțiunile noastre se apropie de zero, pentru că politicieni ca Plahotniuc nu înțeleg să se retragă, pentru că furia împotriva tuturor relelor se varsă asupra Partidului Liberal, pentru că Maia Sandu nu va mai atinge încă o dată procentajul obținut la alegeri, pentru că PLDM a sfârșit-o dezastruos.
Într-o astfel de derivă, Moldova a demonstrat un singur lucru: la o stare dezgustătoare a clasei politice, poporul întrece așteptările: poate alege mai prost decât pot guvernanții conduce. Coșmarul va fi acesta: socialiștii la putere. Iar iadul mai are o singură căsuță de bifat: schimbarea lui Chirtoacă la primărie cu Ion Ceban, fiindcă Dodon a afirmat deja posibilitatea de a fi înaintat Ceban pentru alegeri la primărie. Ceea ce ar însemna căderea ultimului for proeuropean. Și când am acest coșmar, îmi închipui deja că granițele se vor închide înainte ca noi toți să apucăm să fugim de aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
