Nu vă supăraţi, stimaţi domni, dar îmi este ruşine. Cum ne privesc cei vinovaţi, cei care au distrus Declaraţia originală şi au călcat în picioare sensul acestui DOCUMENT? Cum arătăm noi, umili, reparând crimele călăilor noştri? Merităm să fim stimaţi de ei, pentru acest fapt „măreţ”, cu care ne mai şi mândrim? Ne caracterizează lipsa de consecvenţă şi demnitate, facem declaraţii mari şi paşi foarte mici. Deoarece, cu independenţa reală nu putem să ne mândrim. Nu am fost şi nu suntem independenţi. După Declaraţia de atunci, votată în Parlament, am devenit puţin mai independenţi de lagărul/puşcăria sovietică. Dar nu independenţi de agenţii şi oligarhii lor, care ne conduc şi acum, prin toate pârghiile de control subtile, vizibile şi invizibile. Noi suntem cu declaraţiile, ei cu puterea şi banii. În 20 de ani de independenţă nu s-a făcut aproape nimic, nicio strategie importantă pentru sensul real de independenţă. Sigur, se vor supăra alţii pentru părerea mea democratic exprimată, încercând să argumenteze ce lucruri mari s-au făcut. Da, ceva s-a făcut, dar foarte, foarte puţin. Pentru independenţa reală – aproape nimic. E bine să recunoaştem cinstit şi clar – avem sau nu avem independenţă, visăm or trăim în realitate. Dacă suntem independenţi, de ce se tem politicienii noştri (mari patrioţi) că, dacă ne uităm peste Prut, se supără ruşii, iar dacă ne uităm spre Europa, se supără CSI-ul? Or, dacă nu mergem (cu sila) la parada din Piaţa Roşie, cum îi place lui Lupu să ne îndemne, se va scumpi din nou gazul rusesc şi… iar suferă independenţa noastră.
Gata, mi-am şters lacrimile, eu nu sunt independent, îmi pare rău.
Apropo, am citit că au plecat în Polonia Ghimpu cu Lupu. Mi-a părut tare bizar. Parca-i văd, le stă şi bine împreună. Lupu pe rol de traducător sau „turn de control”. Nu ştiu!… Or, poate Ghimpu vrea să se pună bine cu Marian Ilici, ca să-l ia şi el, la monumentul lui Ilici, pe 22 aprilie? Nu ştiu. Am sa urmăresc ştirile, să văd ce şi cum s-a petrecut.
Am citit în presă că premierul a declarat în şedinţa de guvern că Moldova a primit o diplomă ca ţară reformatoare… Vai!… Cam puţin. Eu aş fi vrut să primim o diplomă pentru cea mai DECLARATIVĂ ţară!
… Acum chiar ne stă bine. Avem patru lideri – egali, în Alianţă şi se întrec în declaraţii. Pe timpuri era mai simplu. Era Lenin, Stalin şi apoi, contemporanul nostru Voronin. Ei declarau şi era totul clar, pentru toţi. Acum, ce să înţelegi? Cine şi ce mai declara, care şi încotro se duce? Greu de priceput…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
