La acea vreme, autoritățile de ocupație ale Imperiului Rus au desfășurat în Basarabia un recensământ al populației. Se înregistra locul de trai al oamenilor, vârsta pe care o avea fiecare dintre ei, precum şi date despre membrii familiilor. Faptul aflării în viață a doi cetățeni deodată, locuitori ai aceluiaşi sat, constituie un record al longevității în Basarabia, dar și în Imperiul Rus de atunci, din care Basarabia făcea parte cu titlul de gubernie. Documentele istorice care atestă acest eveniment pot fi găsite în fondul 134 din Arhiva Națională a R. Moldova.

Au primit diplome de la ţar, pământ şi cai

La aflarea veștii, Constantin Calancea şi Ioan Chihăian au intrat în vizorul înaltelor autorități imperiale, care şi-au dat imediat seama că este vorba de o excepţie. Țarul Nicolae I le-a oferit câte o diplomă de noblețe, pe care cei doi vecini le-au primit de la guvernatorul de atunci al Basarabiei, Pavel Fiodorov. Acesta s-a deplasat la Tătărești, special pentru evenimentul în cauză.

Mai mult decât atât, autoritățile guberniale i-au dăruit lui Constantin Calancea un cal de tracțiune de rasa „Huțul”, pe care acesta l-a transmis copiilor săi. La rândul său, Ioan Chihăian a primit în dar un cal de tracțiune și o jumătate de deseatină de teren arabil, deoarece acesta își prelucra pământul împreună cu soția sa, Ecaterina, în vârstă de 98 de ani…

Se pare că un asemenea caz, când doi cetățeni dintr-o localitate ating vârsta de 115 ani, concomitent, nu a fost înregistrat nici în practica europeană. Cel puțin Cartea Recordurilor nu arată nimic în această privință.

În Tătăreşti, trăiesc şi alţii peste 100 de ani

Satul Tătărești a fost atestat pentru prima oară în anul 1528, într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Petru Rareș. Documentul vizează vânzarea unui teren din valea Tutoveni, punctul de pornire al localității. Localitatea e situată la o distanță de 33 km nord de Chișinău, pe cursul râului Bâc, învecinându-se cu Strășeni, Pănășești și Bucovăț. La nord, se învecinează cu satele Gălești și Zubrești, la est cu Recea și Ghelăuza. Are o populație de cca 1500 de locuitori, în 1835 aceasta fiind de trei ori mai mică. Satul are un singur drum de legătură modernă, asfaltat pe o distanță de 4,5 km până la șoseaua Chișinău-Ungheni-Iași. Prin sat se scurg două râulețe care se intersectează în partea de jos a satului. Astfel, Tătăreștiul are nouă poduri de acces: șapte în raza satului și două în exterior. Prima școală în acest sat a fost deschisă în anul 1920 și primul director de ei a fost Tudor Ciolac.

Pe parcursul anilor, la Tătărești s-au înregistrat şi alţi oameni longevivi, unul dintre aceștia fiind Eugenia Praniţchi, care în 1986 împlinea 106 ani. Despre ea a fost realizat un subiect la televiziunea Moldovei de atunci. Iar acum câțiva ani, a plecat din viață Sofia Pleșca, la vârsta de 100 de ani. În prezent, seniorii Tătăreștilor sunt: Iulia Calancea, născută în anul 1928, fost cadru didactic, cunoscută prin relatările sale cutremurătoare despre foamete şi refugierea basarabenilor în România, care au acumulat zeci de mii de vizionări pe reţelele de socializare, și Gheorghe Schiopu, de aceeași vârstă, un țăran-actor, cunoscut prin evoluţia sa în filmul „Tătărești, centrul Basarabiei”, în care interpretează cântecul ostășesc „Dacă am plecat, Ardealule, din tine”.

De notat că neamul Calancea este cel mai numeros la Tătărești, mulți dintre urmaşii săi fiind descendenții longevivului Ioan. Neamul Chihăian este ceva mai modest din acest punct de vedere.

Ne-am putea alege cu încă o atracţie turistică

Astăzi, satul Tătărești din centrul Basarabiei are un destin asemănător tuturor localităților din R. Moldova – cu multă lume plecată la muncă peste hotare, cu o populație mai în vârstă decât altădată, cu alte probleme ordinare, dar și cu o dorință permanentă a localnicilor de a se evidenția în muncă, sport sau cultură, fără a-și părăsi locul de baștină.

Revenind însă la cei doi vecini longevivi, Constantin Calancea și Ioan Chihăian, presupunem că, în altă parte a Europei sau a lumii, o localitate cu o asemenea performanță s-ar fi bucurat de toată atenția autorităților. Mai bine zis, administraţia locală şi cea centrală ar putea cel puțin să propună înregistrarea acestui caz în Cartea Recordurilor, pentru ca R. Moldova să mai aibă o localitate care ar putea atrage atenţia turiştilor.

Menţionăm că materialele care atestă recordul longevității la Tătărești se află la Arhiva Națională într-o stare precară, suferind impactul timpului și al calității hârtiei. Filele se află într-o stare de uzură avansată, necesitând eforturi susținute în baza unor tehnologii noi pentru a fi restaurate. Tot acolo se află şi alte documente inedite ce ar putea să producă surprize istorice.

George MÂRZENCU