Pe cât de convingător mi s-a părut în prima parte a emisiunii, când a vorbit despre rezultatele vizitei sale la Moscova, pe atât de neconvingător a fost în partea a doua, când s-a referit la Marșul unionist. Să ne amintim că premierul despre acest eveniment s-a pronunțat, în termeni negativi, și săptămâna trecută. La Prime TV Filat a precizat că „marșurile sunt elementele vizibile, sunt însă și multe elemente subversive” care ameninţă statul și a promis că și în continuare „instituțiile de stat își vor face meseria”.
Dacă își vor face-o așa cum am văzut că li s-a ordonat să și-o facă duminică, apoi apar semne serioase de îngrijorare. E adevărat, paza bună trece primejdia rea. Ceea ce am văzut însă duminică nu a mai fost o „pază bună”, ci altceva. De ce a fost nevoie ca toată poliția din Moldova să fie ridicată și adusă la Chișinău? Care armată străină stătea la porţile oraşului? Participanții la marș nu erau „păziți”, ci escortați, ca niște pușcăriași. Lipseau doar câinii lui Papuc. La un moment dat am avut senzația că e mai multă poliție decât unioniști, că e un marș al polițiștilor, nu al unioniștilor. (Încă două-trei marşuri de acest fel şi toată poliţia Moldovei va deveni unionistă!) Este evident că am asistat la o acțiune de demonstrare a forței, implicit de intimidare și descurajare a participanților la marș. Imaginile de la eveniment, care au făcut înconjurul lumii, prezintă o Moldovă polițistă, și nu unionistă.
Ceea ce am văzut duminică ne demonstrează că ceea ce avem azi în RM nu mai este democrație, dar nu este încă nici dictatură: e democratură. Acesta e cuvântul potrivit – democratură, adică un amestec de democrație și dictatură. În care direcție va evolua RM – spre democrație ori dictatură – nu știm. Mai aflăm în această ordine de idei că se pregătește un document la Ministerul Justiției, care ar urma să reglementeze legislația în domeniul discutat. Așteptăm cu multă nerăbdare aceste „noi reglementări”… Sunt aproape convins că, dacă va fi elaborat, acest document va fi îndreptat împotriva tinerilor care au manifestat duminică, căci ei sunt identificați drept „inamicii statului”, dar nu împotriva coloanei a cincea a Moscovei în frunte cu Șelin, Dodon, Voronin, Garbuz ș.a. care „apără statul moldovenesc de invazia românilor”… În acest sens, m-a lăsat fără replică declarația premierului că „pe mine nu mă interesează” cine sunt cei care fac debandadă în țară – unioniști sau antiunioniști. E o logică pe cât de nesănătoasă, pe atât de periculoasă. Filat se face a nu înțelege că acțiunile unioniștilor au nu numai motivație istorică, ci și morală, pe când cele ale antiunioniștilor, reprezentați de renegați sau exponenți ai minorităților naționale, au o motivaţie imperială. Ne încurcăm rău dacă-i punem pe toți în aceeași oală. Să nu observe oare premierul că cei care azi luptă împotriva unioniștilor sunt exact acei care în anii `90 luptau împotriva declarării Independenței RM? Eu, personal, îi cunosc pe toți, le-am simțit suflarea în ceafă în primul parlament.
Orice om politic serios și atent nu poate să nu observe că în RM se naște o nouă generație politică, total diferită de cea existentă, ca pregătire și viziuni. Azi, schimbul generațiilor în politică se produce cu mult mai rapid, nu ca în timpul lui Brejnev sau Voronin. Aceasta înseamnă că în următoarele cicluri electorale generația unionistă va avea un cuvânt greu de spus. Nicio poliție nu-i va putea interzice acestei generații să iasă la votare. Acum, marea ei problemă, dar și a noastră, a tuturor, e cine va sta în fruntea ei. Ar fi o adevărată catastrofă dacă și această generație de tineri va fi „preluată” de un nou Iuda, conceput în eprubetele FSB-ului rusesc…
