Democraţii lui Lupu şi liberal-democraţii lui Filat sunt pentru prima opţiune, liberalii lui Ghimpu – pentru a doua. Tot pentru prima opţiune se pronunţă şi cel de-al patrulea lider (neformal) al AIE, Dodon.
Liberalul Ghimpu rămâne ferm pe poziţia sa: acceptă să voteze data alegerii preşedintelui, dar numai după ce va fi identificat candidatul pentru funcţia de şef al statului. Şi Lupu, şi Diacov au promis că „vor forţa nota” în aşa fel încât joia viitoare, 23 februarie, deputaţii să voteze data alegerilor prezidenţiale chiar şi în situaţia în care nu va fi identificat candidatul pentru funcţia de şef al statului.
Logica elementară – cea omenească, nu cea politică – ne sugerează ca mai întâi să stabilim ce vom alege – dacă avem pe cine alege! -, apoi să fixăm şi data alegerii. Punctul de vedere al lui M. Ghimpu se circumscrie perfect logicii normale. Cealaltă „logică” comportă mai multe riscuri, unul dintre ele fiind acela că în ultima clipă poate fi propusă o candidatură acceptată de Filat, Lupu şi Dodon, dar nu şi de societate. E adevărat, societatea nu participă la votare, dar nu poţi neglija starea ei de spirit, punctul ei de vedere, mai ales în situaţia specifică creată astăzi când ceea ce vrea Dodon (şi au acceptat liderii PD şi PLDM) nu va fi acceptat nu numai de electoratul PL, ci şi de cel al PLDM. Liderii AIE, când vorbesc despre alegerea şefului statului, trebuie să fie preocupaţi nu numai de cele 61 de voturi necesare, ci şi de sutele de mii de cetăţeni care au votat partidele din Alianţă. În această ordine de idei, mi se pare cu totul insultătoare poziţia PD şi PLDM, făcută publică de D. Diacov, că selectarea şi analiza candidaţilor trebuie să fie o operaţie discretă, confidenţială pentru a-i… proteja (ha-ha-ha!) pe candidaţi de opinia publică şi de gura (spartă) a presei! Cu adevărat opiniei publice i se propune pisica din sac. Bineînţeles, procedura de alegere a preşedintelui de către Parlament nu prevede dezbateri publice, dar nici nu-i interzice opiniei publice să facă cunoştinţă cu candidatul la şefia statului cu cel puţin două-trei săptămâni înainte de ziua votării. Să nu uităm că nu va fi aleasă o figură simbolică fără prerogative, ci un preşedinte care, conform actualei Constituţii, are dreptul de a numi premierul şi de a dizolva Parlamentul. Cum poţi lăsa o asemenea alegere importantă pe seama doar a trei-patru oameni, care (de ce să nu o spunem pe şleau?) ne-au demonstrat de mai multe ori că au „mici” probleme la capitolul „morală şi bun-simţ”? E ridicolă, caraghioasă şi stupidă grija dlui Diacov faţă de liniştea sufletească a candidaţilor la preşedinţie, ca nu cumva aceştia să fie stresaţi şi să aibă emoţii negative din cauza presei nesimţite! Preşedintele de onoare al PD se face a uita că, din momentul în care persoana X şi-a dat consimţământul să candideze la funcţia de preşedinte, ea devine persoană publică şi asupra ei se extind toate bucuriile şi necazurile de care trebuie sa aibă parte o persoană publică. Eu admit discreţia şi confidenţialitatea numai la etapa negocierilor, dar din clipa în care persoana a zis „DA”, adică a acceptat să candideze, ea a devenit CANDIDAT, persoană PUBLICĂ şi nu mai poate benefica de clauza… confidenţialităţii.
Păcat că liderii celor două partide se fac a nu înţelege acest lucru. După ce îşi bat joc de noi doi ani şi ceva la rând, nedorind să aleagă şeful statului, după ce ne-au prostit cu interminabile „negocieri”, cu „valori şi principii”, iată că au mai inventat un prilej pentru a ne scuipa în faţă: să… protejeze de noi viitorul preşedinte! Reiese că dumnealui, mititelu’ şi sărmănelu’ de viitor preşedinte, trebuie păzit ca un copil bolnav, să nu-l atingă aerul rece, trebuie ferit de ochii presei şi ai societăţii… O situaţie tipic moldovenească. Din păcate, unii lideri ai AIE nici în ceasul al doisprezecelea nu renunţă la atitudinea boierească, batjocoritoare faţă de presă şi opinia publică. Suntem trataţi ca o masă de manevră lipsită de inteligenţă şi agresivă căreia nu i se poate încredinţa „taina” alegerii preşedintelui. Asta e logica politică moldovenească: candidatura la funcţia de şef al statului nu poate fi lăsată la mintea presei şi a câtorva milioane de moldoveni – acesta trebuie ales în taină de trei oameni. Numele acestora sunt Filat, Lupu şi Dodon.
Nu vă vine să înjuraţi de scârbă?
