Fenomenul emigrării în masă a moldovenilor către țări în care pot câștiga un salariu mult mai mare decât acasă la ei a ajuns subiect de reportaj pentru una dintre cele mai prestigioase publicații germane, „Der Spiegel”, în ediția sa internațională online.
Sub titlul „Republica copiilor abandonați”, gazetarii germani detaliază cazurile moldovenilor care muncesc în străinătate, după ce au plecat din țară părăsindu-și odraslele, pentru a aduna banii necesari unui trai decent. Pornind de la cazul unei femei, care lucrează ca îngrijitoare a unei familii de bătrâni dintr-un orășel din nordul Italiei, autorii reportajului radiografiază trăirile sufletești ale unui părinte afectat de remușcări.
„O dată pe lună, Popa (numele de familie al eroinei articolului) trimite un colet de 40 de kilograme fiicelor sale, trei la număr, rămase într-un sat prăfuit din Moldova. O armadă de microbuze călătoresc regulat între Italia și Moldova. Șoferii acestora, pe lângă bagaje, transportă și bani. Sumele pe care moldovenii stabiliți în străinătate le trimit, în jur de 1,1 miliarde de euro pe an, reprezintă mai bine de un sfert din PIB-ul Republicii Moldova. Acești bani protejează familiile de sărăcia cruntă și sunt de ajuns ca să salveze economia bolnavă a țării”.
Pachetele conțin blugi și pantofi, tricouri Hello Kitty, pijamale, spaghetti, ciocolată, portocale, banane și chiar detergenți și hârtie igienică. În baia fetelor de acasă sunt o mulțime de săpunuri italienești cu aromă de căpșuni, un munte de cozonaci panettone în bucătărie, și chiar semințele de dovlecei pentru primăvara viitoare sunt din Italia. „Nu am nevoie de astea”, îi spune una dintre fetițe în fiecare seară la telefon mamei sale. „Vreau ca în locul lor să vii tu!”, îi repetă ea.
Potrivit publicației germane, autoritățile de la Chișinău vorbesc despre circa 250.000 de copii din Republica Moldova care au cel puțin unul dintre părinți peste hotare. Unii dintre ei locuiesc cu bunicii, alții sunt în grija vecinilor, dar unii sunt chiar singuri.
Cazul unui băiat, Ion, de 15 ani, ai cărui părinți lucrează pentru o companie, la Moscova, este prezentat pe larg. Cu 200 de dolari pe lună primiți de la părinți, plus o gospodărie alcătuită dintr-o vacă, un cal și un iepure, care să îl țină ocupat, Ion își vede mama și tatăl doar o dată pe an. Ca să compenseze absența lor, ai lui i-au cumpărat un motoscuter.
Întrebat despre părinți, copilul blond, care spune că a obosit să plângă după ei și a depășit momentul cel mai greu al despărțirii, mărturisește că aceștia au devenit mult mai frumoși. El se mândrește că mama lui poartă acum tocuri înalte și se rujează. Vorbesc în fiecare seară și îi asigură prin skype că acasă totul e normal și că el și surioara lui mai mică se descurcă.
Concluzia jurnaliștilor germani este dură. Întreaga țară a suferit transformări profunde în ultimul deceniu. Familia era cândva sacră în Moldova, dar acum o prăpastie imensă s-a căscat între realitate și idealuri. Rata divorțurilor este în creștere spectaculoasă, iar natalitatea este în prăbușire. Tot mai multe cupluri căsătorite petrec ani de zile separat, iar tot mai mulți copii trebuie să își aibă singuri de grijă. Exodul oamenilor activi amenință să distrugă societatea moldovenească, până și absolvenții de studii superioare plecând să presteze munci necalificate în Occident.
Traducere și adaptare după „Der Spiegel” de
Valentin Buda
