Și am observat această discrepanță urmărind atât ecourile Cenaclului Pavel Dan din Timișoara, cât și vizibilitatea evenimentelor culturale de la noi.
Unii scriitori „paveldaniști" au rămas din păcate într-un con de umbră. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că prin Cenaclul Pavel Dan din Timișoara, cu o vechime de 55 de ani, au trecut mai toți scriitorii timișoreni. Cel puțin în momentul acesta nu îmi vine în minte vreun scriitor care să nu fi fost paveldanist. De la Șerban Foarță, Ion Monoran, Mircea Bârsilă, Daniel Vighi, Adriana Babeți (chiar dacă mai puțin), Viorel Marineasa, Eugen Bunaru – până la Robert Șerban sau cei foarte tineri ca Ana Pușcașu, Aleksandar Stoicovici, Nicoleta Papp și Alex Condrache.
Două excepții ale zonelor de margine (geografică) trebuie să le amintesc: Bistrița, care prin concursul tinerilor scriitori de acolo, prin festivalurile organizate, prin solidaritatea de grup, a reușit să treacă de la „margine" la fenomen; dar și Iașul – a cărui vizibilitate, nu mai e un secret pentru nimeni, s-a datorat Editurii „Polirom”. În rest, în ciuda oricăror aprecieri (scrise sau nu), zone ca Timișoara, Arad, Oradea, chiar și Cluj – iar aici trebuie neapărat să includ și Basarabia – se remarcă mai mult sporadic și aproape de fiecare dată individual. De exemplu, chiar dacă Aradul și Timișoara au scos la rampă un V. Leac sau Robert Șerban, poeți ca Petru M. Haș, Petru Ilieșu sau Ion Monoran au mai puțină vizibilitate. În ceea ce mă privește, consider că optzecismul românesc nu ar trebui să îl excludă sub nicio formă pe Ion Monoran, chiar dacă volumele lui nu au reușit să intre sub tipar în timpul regimului comunist.
Poetul Eugen Bunaru, care de decenii se ocupă de cenaclul timișorean, pregătește o antologie aniversară, ce va cuprinde toți paveldaniștii, din primii ani până acum. Și sper ca antologia realizată de el să aibă parte de răsunetul pe care l-a avut, chiar dacă mai târziu, o altă antologie a unui grup literar de margine, de data asta nu geografică, ci etnică. E vorba de Vânt potrivit până la tare, a poeților germani din România, apărută în 1982 la Editura „Kriterion”. Din antologie fac parte: Anemone Latzina, Franz Hodjak, Rolf Frieder Marmont, Johann Lippet, William Totok, Richard Wagner, Rolf Bossert, Hellmut Seiler, Horst Samson şi Helmut Britz (în momentul apariției au fost excluşi Klaus Hensel şi Werner Sölner), dintre care jumătate sunt bănățeni și au făcut parte din gruparea „Aktionsgruppe Banat", un cenaclu tot al Casei de cultură a Studenților din Timișoara, doar că adresat etnicilor germani.
