Nu mă îndoiesc de profesionalismul juriului UNITEM, adică a juriilor, dar nu mi se pare logic să formezi o comisie din actori, potenţiali nominalizaţi la premii. Juriul trebuie să fie format din critici consacraţi şi tineri, din regizori consacraţi şi tineri, din scenografi consacraţi şi tineri, care sunt în afara concursului, sau de gândit la o formulă care nu ar trezi suspiciuni că uite membrii juriului s-au nominalizat pe ei înşişi. M-a deranjat faptul că nici în anul acesta UNITEM-ul nu s-a deranjat cât de cât să urmărească activitatea teatrelor independente care, după părerea mea, fac lucruri mult mai aproape de ceea ce numesc eu teatru profesionist. Dovadă este participarea spectacolelor Casa M în regia Luminiţei Ţâcu cu trupa Foosbook şi Rogvaiv, regia Bogdan Georgescu al Teatrului Spălătorie la Festivalul din Viena Cei mai buni din Est! Ediţia a XI-a: Moldova. Nu am auzit numele Olesei Sfeclă, care este cel mai tânăr regizor activ, numele Inei Surdu, care este cea mai activă actriţă, numele Dorinei Butucioc, fondatoarea Centrului de dramaturgie contemporană, împreună cu Veaceslav Cebotari, şi nici numele vreunui tânăr critic, că sunt vreo doi, pe ici-colea.
Îmi place enorm ideea domnului Grecu ca premiile să fie înmânate de politicieni. Politicieni care nu au idee de oamenii de teatru, cu ce se ocupă ei, cum trăiesc ei. Politicieni care niciodată nu au cumpărat un bilet la teatru. Politicieni cărora nu le pasă de artă în general şi nici n-o să le pese vreodată. Aveai senzaţia că eşti la Palatul Republicii, dar nu la Teatrul Naţional.
În fine, nu am rezistat să stau până la urmă pentru că mi se rupea inima când vedeam că mai-mai Teatrul Ginta Latină era numit cel mai bun teatru din Republica Moldova. Unicul lucru care mă bucură este că Teatrul din Strada Trandafirilor a luat premiul pentru cel mai bun spectacol şi cel mai bun rol masculin. Sunt tineri şi au demonstrat că sunt cei mai buni, chiar dacă nu sunt consacraţi.
Pe la jumătatea evenimentului am plecat la Foosbook unde se juca spectacolul Iepurii nu mor de Savatie Boştovoi, în regia Inei Surdu. Doi actori tineri, chiar foarte tineri, ambii elevi, au susţinut un spectacol puternic, despre copilul sovietic. Seara s-a terminat cu discuţii aprinse despre teatru la un suc de morcov. Un spectator a spus că teatrul din Moldova e în decădere. În anii 90 a fost revoluţie…Vreau şi eu o revoluţie, nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ci în capetele noastre
.
Dragi oameni de teatru, vă felicit cu Ziua Internaţională a Teatrului.
