Detectorul de minciuni

L-au adus, l-au introdus în sala de şedinţe şi iată că, în atmosfera de frică, frustrare şi fugă fără motiv din forul legislativ de la Chişinău, se aude vocea spicherului.
– Stimaţi colegi. Astăzi vă propun spre reflecţie şi percepţie un proiect de lege care vine să exprime paradigma logicii populare conform căreia toţi noi suntem nişte generatori de neadevăruri.
– Microfonul şapte, deputat Petrenko. Noi nu susţinem. Este antipopular! Jos, jos, jos! se aude o voce isterică din sală.

Spicherul continuă liniştit.
– Astfel, mai mulţi votanţi din comuna Dextopul Mic ne-au trimis un proiect de lege precum şi acest aparat pe care imediat o să-l şi probăm la probitatea noastră morală.

Sala cu deputaţi s-a făcut rece şi s-a tupilat ca înainte de o mare nenorocire.
– Dar iată ce ne scriu bunii şi răbdătorii noştri alegători, citeşte spicherul: „Dragi deputaţi! Noi am adunat leuţ la leuţ şi am cumpărat acest aparat care arată minciunile. Tare am vrea ca să-l treceţi şi voi, ca să ne liniştim şi să avem toată încrederea în voi atunci când deschideţi gura. Noi l-am probat deja la primărie şi satul nostru a aflat tare multe lucruri interesante. De exemplu, am aflat de ce, după venirea preotului cel tânăr în sat, au început să se nască oleacă mai mulţi copii. Am aflat şi tainele mătuşii Iloaia, care are 80 de ani şi până a trece pe la detectorul de minciuni spunea că este fată mare…”. Mai sunt exemple, însă le vom omite din lipsă de timp. Acum să începem procedura, deoarece suntem slugile poporului, iar poporul vrea să ne testăm, îi îndeamnă spicherul pe colegii săi.

În sală – linişte ca la priveghi. Unii deputaţi s-au încleştat de scaune. Petrenko a încercat să se lege de microfon, dar l-a dezlegat deputata Guţu, care i-a sugerat să fie bărbat şi pe timp de zi.
– Ar mai fi un detaliu, stimaţi colegi. Detectorul are ataşată o strămoşească ghioagă care, la fiecare minciună, te pocneşte în cap. Fiţi prudenţi, încheie Lupu.

Deputaţii se aliniază unul după altul şi-l tot împing în faţă pe Voronin.
– Legat sau slobod? îl întreabă inginerii de la detectorul de minciuni.
Voronin dă din mână a lehamite şi inginerii îi leagă sârmele de cap. Urmează întrebările:
– Pădurea de la Ţiganca e furată, luată sau arendată legal?
– Totul este legal, răspunde Voronin, iar ghioaga face poc! în moalele capului. Deputatul urlă ca lovit de trăsnet, dar nu are încotro, pentru că-i legat de sârme. A doua întrebare:
– Eşti cel mai sărac om din Moldova?

Fără a aştepta răspunsul, ghioaga iar face poc! şi Voronin cade lat.
Următorul este deputatul Ghimpu.
– Domnule deputat, când amintiţi de atâtea ori despre supt, la ce vă gândiţi?
– Mă gândesc la unire, răspunde Ghimpu, iar ghioaga îi trăsneşte una în frunte de i se unesc sprâncenele.
– Domnule deputat, de ce nu-l laşi pe Chirtoacă la conducerea partidului: pentru că-l iubeşti, pentru că ne iubeşti, pentru că te iubeşti?
– Ă-ă-ă-ă-ă, o întinde întrebatul, da ghioaga îl croieşte fără să mai aştepte.
Următorul este deputatul Plahotniuc. Se aşază cu multă atenţie şi cere la un bodyguard o cască de protecţie.
– În ianuarie ai spus că trăieşti doar din salariul de deputat, dar în februarie ai dăruit acest salariu unei familii. Din ce trăieşti, nu duci foame? îl întreabă detectorul de minciuni.
– Eu o să fac o declaraţie de presă sau contactaţi-o pe Diana, sau… eu nu sunt pregătit… începu deputatul. La rugămintea ghioagei, inginerii i-au scos casca din cap şi numai s-a auzit odată poc!, de a rămas sărmanul deputat cu zâmbetul pe frunte.
– Salvaţi-l pe Plahotniuc de la foame!, se auzi îndemnul lui Oleg Reidman, care ieşea fuguţa pe uşa parlamentului.
Se aşază pe scaun deputatul Ioniţă.
– Matale ai spus că tot ce a fost mai rău a trecut?
– Eu am spus, dar…, nu izbuti să-şi termine pledoaria deputatul când simţi poc-poc-poc-poc!!!
L-au scos de subţiori.

Detectorul de minciuni îl încearcă de minte pe Diacov:
– De ce PD nu a făcut alianţă cu PCRM?
– Noi în genere când vorbim despre alianţe, noi avem deja şi am mai avut pentru că nu trebuie aşa, hai azi aşa, da mâine altfel, noi am vrut să fie cum să mergi înainte, interesele ţării sau ce vrem să facem noi când suntem impuşi de situaţie…
La început, ceilalţi au crezut că s-a stricat maşinăria. Da’ nu era aşa. Sărmanul detector tocmai s-a făcut vânăt la faţă. Şi când i-a croit lui Diacov o ghioagă la ureche, i-a luat şi grăitu’ şi ţiuitu’.
Se aşază Godea.
– Domnu’ Mihai, eu sunt poligraf european şi vreau să vă întreb: Filat, când promite integrare europeană, el are în vedere partea de vest sau de est a continentului?
– Este o speculaţie, domnule poligraf. Este o speculaţie a duşmanilor noştri…, începu Godea, însă observă că ghioaga de pe manivela maşinăriei tremură a avânt. – Eu vreau să spun că violenţa…, dar nu izbuti să-şi continue gândul, că simţi o lovitură atât de năprasnică în cerebel, încât îi sărise tot ce avea depozitat în el.
Următorul apare Lupu. Detectorul de minciuni roagă inginerii să fie urcat mai sus, adică mai aproape de fruntea semeaţă a spicherului.
– Dar poate nu trebuie aşa de aproape? întreabă cu speranţă în glas Marian Ilici. Sper să avem un dialog sincer, la obiect şi civilizat, continuă el.

La auzul acestor cuvinte, poligraful tocmai s-a săltat în sus şi când l-a croit pe dl Lupu în moalele capului, i-a redus 20 de centimetri din înălţime. Au alergat medicii. Inginerii au deconectat provizoriu detectorul, pentru că oricum nu mai avea cine să-l treacă – deputaţii comunişti aş spălat putina de vreo jumătate de ceas.
Spicherul şi-a revenit, s-a dus la locul său în prezidiu şi a propus un proiect de lege compus din două puncte:
1. A lua act de iniţiativa alegătorilor din Dextopul Mic.
2. A pune în sarcină Comisiei pentru etică să verifice marca, tipul şi calitatea poligrafului, iar Departamentul vamal să ne informeze despre cum a ajuns această maşină periculoasă în Republica Moldova.

Pentru conformitate,
Detector Minciună