Pentru mii de familii plecate peste hotare, întoarcerea acasă nu înseamnă doar un bilet de avion și o cheie de casă. Înseamnă acte, termene, drumuri la vamă, brokeri, taxe și o procedură care, pe hârtie, ar trebui să ajute – dar care, în practică, ajunge să fie percepută ca o „capcană” administrativă. „Devămarea” (procedura de vămuire/clearance) a devenit, în ultimii ani, un subiect sensibil: autoritățile o prezintă drept mecanism de sprijin pentru cei care revin, în timp ce o parte a diasporei acuză că statul îi stoarce de bani și îi ține în birocrație.
Ce este „devămarea” și de ce contează pentru diaspora
În limbajul de zi cu zi, „devămarea” înseamnă formalitățile prin care bunurile intrate în Republica Moldova (de la colete până la autoturisme) sunt declarate și, după caz, sunt achitate drepturile de import (taxe vamale, TVA, accize). Pentru colete, Serviciul Vamal explică explicit praguri și condiții: de exemplu, există un plafon de scutire pentru bunuri personale până la o anumită valoare, în anumite condiții (declarații CN22/CN23 etc.).
Problema începe când așteptările oamenilor (mai ales ale celor care trăiesc în UE) se lovesc de reguli stricte, interpretări diferite și costuri care apar „din senin”: un calcul de taxe, o clasificare „cu caracter comercial”, o hârtie lipsă, un termen depășit.
Legea pentru cei care revin definitiv: ajutor real sau contract cu „clauze ascunse”?
În 2022, Republica Moldova a introdus un mecanism dedicat cetățenilor care revin cu traiul acasă, prin care pot beneficia de scutiri de la plata drepturilor de import (inclusiv pentru bunuri personale și, în anumite condiții, pentru un autoturism). Ulterior, termenul de aplicare a acestor scutiri a fost extins până la 1 octombrie 2025.
Mai nou, în 2025, au apărut propuneri care adaugă condiții suplimentare: cei care cer scutiri ar urma să se angajeze că rămân în Republica Moldova cel puțin trei ani, pentru a păstra facilitățile. Subiectul a fost prezentat public ca o măsură de încurajare a revenirii și de prevenire a abuzurilor.
Din perspectiva multor oameni plecați, aici apare „nota de plată”: statul îți oferă o facilitate, dar o condiționează de o promisiune greu de garantat într-o viață reală, în care jobul, sănătatea sau școala copiilor se pot schimba rapid. Pentru diaspora, o astfel de prevedere arată ca o constrângere, nu ca sprijin.
Când procedura ajunge să favorizeze „șmecheria”: mașini scumpe, reguli schimbate, oameni simpli blocați
Un alt reproș major ține de percepția de inechitate. O investigație publicată de anticoruptie.md a arătat cum facilitățile și regulile din zona importului auto pot crea situații în care se strecoară mașini de lux pe „uși laterale”, în timp ce oamenii obișnuiți se lovesc de funcționari nepregătiți, interpretări diferite și drumuri repetate.
Iar când regulile se schimbă sau sunt aplicate neuniform, diaspora trage concluzia cea mai dură: nu contează cât de corect ești, ci cât de „conectat” ești. În astfel de cazuri, „devămarea” nu mai e o procedură tehnică, ci o experiență care te face să simți că statul îți pune piedici chiar la intrarea în propria țară.
De ce diaspora ajunge să vorbească despre „jefuire”
Când cineva folosește cuvântul „jefuire”, de obicei nu se referă doar la o taxă în sine, ci la sentimentul că:
- regulile sunt complicate și schimbătoare;
- funcționarii aplică diferit aceleași prevederi;
- timpul pierdut devine „cost” (drumuri, zile libere, stres);
- apar intermediari (brokeri) fără de care mulți simt că nu se pot descurca;
- mecanismul e suficient de „elastic” încât unii să-l folosească în avantaj propriu, iar alții să fie taxați la sânge.
Pe scurt: nu doar suma din chitanță, ci și umilința birocratică produce furie. Mai mult, prin aceste măsuri jefuitoare totul indică faptul că PAS își dorește să gonească moldovenii din țară și pe cei din diaspora să îi țină peste hotare, deoarece pot fi o masă ușor de manevrat din punct de vedere electoral.
