Politică

Dezbateri TV: un start cu nabadai

Actualul format al dezbaterilor electorale – asa cum l-am vazut la prima editie, luni, 9 martie, cu doar doi concurenti in studio, pare sa fie mai potrivit decat varianta cu un studio plin de candidati, in care vocile se pierd ori se bruiaza. Defectul major al acestui tip de emisiuni insa este ca, pornind de la un principiu ca si cum democratic – acela de a-i trata in mod egal pe toti concurentii electorali – „in groapa cu lei” se intampla sa fie aruncati si lei, dar si miei.

Este o sansa imensa, din acest punct de vedere, pentru partidele mici si pentru candidatii independenti, numai cu conditia sa nu arate asa cum l-am vazut luni pe catastrofalul Valerian Hortolomei, presedintele Partidului Republican, pensionarul care a dat mereu prin gropi, comitand erori, balbe, citind de pe hartie, fiind devastat de un tremurici nu doar batranesc, astfel incat oponentul sau de la PSD, Dumitru Braghis, nici nu prea a avut cu cine concura. Altfel au stat lucrurile la „duelul” dintre Iurie Rosca si Dorin Chirtoaca. Am avut impresia, cel putin in debutul emisiunii, ca asist la o confruntare matura, cu oameni care stiu sa vorbeasca si inteleg ce spun, si am regretat ca este una din putinele manifestari de dialog civilizat in actuala campanie. In partea a doua insa a venit si previzibilul…

Primul lucru pe care l-am remarcat la cei doi era amprenta diferita a campaniei. Dorin Chirtoaca parea sa fi venit din plinul unor intalniri cu alegatorii, el rostea niste fraze care trecusera testul enuntarii publice, aveau gravitate dar si moderatie, chiar vocea primarului mi s-a parut usor ragusita din cauza, probabil, a numarului mare de discursuri. La polul opus, Rosca vorbea fara niciun efort si angajament, de parca rostea un text invatat pe de rost, arborand, in plus, morga unui om blazat, plictisit care nu prea are contact cu realitatea, ci vine in continuarea unei sedinte de la parlament. Un discurs fara structura, haotic, in care totul era la fel de (ne)important.

La Chirtoaca am remarcat o abordare sistemica, in care erau punctate prioritati, sarcini strategice si misiuni imediate, problematica era interconectata. Rosca nu a putut sa nu-si simta handicapul, asa ca a incalecat calutul sau favorit, acela al aspectelor „picante”, intrebandu-si oponentul pentru ce postura va opta – aceea de primar ori de deputat. Reactia lui Chirtoaca, care a ales sa se eschiveze de la raspuns, facand trimitere la o declaratie a sa mai veche, mi s-a parut justificata, dar numai pana la un punct. Inteleg ca el nu a dorit sa dea apa la moara unui Rosca pregatit sa speculeze din plin situatia. Fiindca intrebarea este una ce va plana de-a lungul intregii campanii a PL, mi se pare ca e nevoie, totusi, de mai mult decat o trimitere la un discurs de acum aproape un an… Chirtoaca l-a intrebat, la randu-i, pe Rosca despre motivele aliantei cu comunistii si aici am avut surpriza sa aflam cu totul altceva decat ne-am obisnuit sa auzim din gura liderului pepecedist. Rosca nu a mai invocat ratiuni politice si de stat majore, nu a mai rostit „sacramentalul” „Cu Voronin impotriva lui Putin” si nu a amintit de cele zece conditii. El a vorbit de bani: „Ne-am unit cu comunistii pentru a obtine niste fonduri, care au mers spre localitatile cu primari pepecedisti”… Este un argument tipic din arsenalul lui Voronin si aminteste de santajul practicat de seful PCRM la Ceadar-Lunga, de pilda, atunci cand el le amintea alegatorilor gagauzi de milioanele de lei oferite autonomiei si de covorul „personal” pe care l-a daruit.

Cam asa a fost prima zi de dezbateri. E bine ca e o emisiune scurta, e bine ca Mircea Surdu nu a fost tentat sa adreseze intrebari provocatoare, lasand asta in mod firesc la discretia invitatilor. Sa vedem insa ce va mai urma.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *