Dezinformare
Publicaţia de limbă rusă „Argumentî i factî” aminteşte că pe 3 ianuarie a fost ziua de naştere a lui Ivan Bodiul, prim-secretar al Partidului Comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1961-1980. Autorul susţine că, deşi acestuia i s-a reproşat faptul că a persecutat intelectualitatea locală şi mulţi oameni de creaţie au fost nevoiţi să plece din Moldova, lucrurile trebuie privite prin comparaţie, că „mulți, oprimați de Bodiul, au creat cele mai bune lucrări anume în timpul administraţiei acestuia şi au devenit celebri în toată lumea”. Publicaţia scrie că „Produsul intern brut al Republicii Moldova, după 30 de ani de independenţă, a ajuns doar la nivelul de 70% faţă de 1989, că într-o perioadă similară de timp, după cel mai cumplit război și foamete, potențialul său economic a crescut de peste 50 de ori” şi că acesta ar fi fost inclusiv meritul lui Bodiul și al multora dintre cei pe care i-a promovat. „Oamenii își amintesc asta. Poate de aceea Moldova a devenit prima și singura republică post-sovietică în care alegătorii i-au readus pe comuniști la putere. Și meritul nu a fost a lui Voronin, ci al politicienilor care distrug Moldova de 30 de ani, însă nu pot distruge tot ceea ce a fost creat sub conducerea lui Bodiul. Cred că numai pentru aceasta, trebuie să i se ridice un monument lui Ivan Ivanovici…”, conchide autorul.
Realitate
CONTEXT: Ivan Bodiul (1918-2013) s-a născut în regiunea Nicolaev, Ucraina, într-o familie de ţărani, etnici moldoveni, iar în 1946 a fost trimis pe linie de partid în RSSM, unde a deţinut mai multe funcţii. A fost Prim-secretar al CC al PC din RSSM din 1961 până în 1980, când a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de miniştri din URSS. RSSM a beneficiat de o susţinere economică din partea Moscovei, în special datorită legăturilor cu Brejnev, el însuși fost prim secretar al PC din RSSM; soția lui Bodiul a fost dactilografa și – după cum se zvonea în epocă – amanta lui Brejnev. Ivan Bodiul a promovat o politică locală dură, de deznaţionalizare şi rusificare metodică a populaţiei din RSSM, distrugând tot ce însemna cultura naţională, persecutând scriitorii, oamenii de cultură, profesorii (rectorii Testemiţanu, Rădăuţanu), studenţii, intelectualii care îndrăzneau să-şi exprime identitatea românească. A alungat din Moldova cele mai importante talente – scriitorul Ion Druţă, regizorii Emil Loteanu, Ion Ungureanu, care au promovat în operele lor tradiţiile şi valorile naţionale. El a contribuit la colonizarea masivă a RSSM. Pe timpul administraţiei lui Bodiul au fost aduse sute de mii de cadre, „specialişti”, din alte republici sovietice, cei mai mulţi ruşi, care ocupau cele mai bune posturi, funcţii, locuri muncă şi beneficiau de apartamente acordate de stat. Ar fi de notat, în acest context, că toţi prim-secretarii PC din RSS Moldovenească – Salagor, Brejnev, Gladki, Serdiuk, Bodiul, Grossu, au fost originari din RSS Ucraineană și doar ultimii doi au fost localnici – Petru Lucinschi (1989–1991) și Grigore Eremei (1991).
Şi după declararea independenţei Republicii Moldova în 1991, elitele comuniste moderate au reuşit să gestioneze tranziţia şi şi-au continuat carierele în diverse înalte funcţii guvernamentale sau parlamentare (fostul președinte Lucinschi, fostul președinte Voronin, fostul președinte al Parlamentului, Dumitru Diacov ş.a.), promovând discursuri suveraniste, acumulând capital politic prin stimularea nostalgiei pentru epoca sovietică.
Liderul PCRM, Vladimir Voronin, și cel al PSRM, Igor Dodon, i-au adus omagii fostului nomenclaturist sovietic Ivan Bodiul. Acesta a fost decorat de preşedintele Vladimir Voronin, în 2003, cu Ordinul Republicii Moldova, cea mai înaltă distincţie de stat. A fost elogiat şi de liderul PSRM Igor Dodon, în 2018, la 100 de ani de la naştere.
Decorarea acestuia a fost denunțată de Uniunea Scriitorilor. „Consiliul Uniunii Scriitorilor consideră că gestul decorării acestui personaj politic monstruos semnifică o legitimare oficială a vechiului regim sovietic de ocupaţie, acţiune care face parte din campania de restaurare a practicilor totalitare, de reluare a experimentelor antinaţionale şi antiumane, promovate de I.I. Bodiul. Acest gest constituie o jignire adusă tuturor victimelor regimului totalitar comunist şi un afront la adresa celor care au luptat pentru instaurarea democraţiei şi pentru independenţa RM. Ordinul Republicii îşi pierde semnificaţia sa simbolică şi valoarea morală, drept pentru care un grup de scriitori decoraţi cu această distincţie renunţă la ea”. Este vorba de Mihai Cimpoi, Vasile Vasilache, Vladimir Beşleagă şi Ion Hadârcă, care au renunţat atunci la "Ordinul Republicii" în semn de protest.
Electoratul din Republica Moldova este divizat aproape în jumătate între simpatizanţi ai partidelor proeuropene şi proruseşti (Partidul Comuniştilor condus de Vladimir Voronin, ulterior Partidul Socialiştilor condus de Igor Dodon un discipol al liderului PCRM). Acestea din urmă au exploatat denumirile şi simbolurile comuniste sovietice – secera şi ciocanul, steluţa roşie, drapele roşii, sărbătorile sovietice – 9 mai Ziua Victoriei şi alte mituri sovietice, dar şi nostalgia pensionarilor sărăciţi după „pâinea de 16 copeici şi salamul de două ruble".
Nostalgia pentru trecutul sovietic este caracteristică populaţiei născute după anii 50 (după război, foamete, deportări) care a trăit în condiţii relativ prospere în contextul sovietic (loc de muncă asigurat, şcoală gratuită, medicină gratuită), în condiţiile unei propagande puternice, a unei prese controlate, fără legături cu lumea exterioară.
Nostalgia după trecutul sovietic este încurajată cu dibăcie de regimul de la Kremlin. Liderul rus Vladimir Putin a declarat chiar că cea mai mare catastrofă a secolului 20 a fost prăbuşirea URSS. Nostalgia ca fenomen politic face parte din propaganda de justificare a existenţei URSS, menţinerea fostelor republici sovietice în lumea rusă, deculpabilizarea regimului sovietic.
NARAȚIUNI: 1. Moldovenii au trăit mai bine în timpul Uniunii Sovietice. 2. Moldova a înflorit şi s-a dezvoltat industrial doar datorită puterii sovietice. 3. Comunismul a fost benefic pentru Moldova, iar Independenţa a sărăcit populaţia. 4. Democraţia a adus numai rău moldovenilor; Politicienii democraţi au distrus Moldova. 5. Oamenii şi-au dorit întoarcerea comuniştilor la putere. 6. Binele făcut de liderii sovietici nu va putea fi distrus niciodată, iar aceștia merită să le fie ridicate monumente.
OBIECTIV: Acest gen de articole au scopul de a ţine populaţia din spaţiul post-sovietic ancorată în lumea rusă, prin glorificarea perioadei sovietice şi inducerea nostalgiei față de trecutul sovietic.
DEBUNKING: Regimul totalitar comunist a fost denunțat de comunitatea internaţională şi de către istorici drept unul criminal, represiv şi inuman şi a fost condamnat de majoritatea statelor europene. Acesta a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii prin teroare, deportări, înfometare, represiune politică, deznaționalizare în toată fosta URSS, inclusiv pe teritoriul actualei Republici Moldova, ocupat în 1940 în urma Pactului Molotov-Ribbentrop şi declarat ilegal Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Unul din exponenţii acestui regim a fost şi Ivan I. Bodiul, prim-secretar al Partidului Comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în perioada 1961-1980.
Autorul scrie că economia RSSM a crescut de 50 de ori după perioada grea de după un război, dar omită să spună despre sărăcirea populației de către noua putere sovietică, exact în acea perioadă, prin deposedarea țăranilor de averile lor și foametea organizată, care a decimat populația locală (cel puțin 200 de mii de morți în 1946-47), de deportările a zeci de mii de familii din Basarabia care au fost duse în Siberia în timp ce casele și bunurile le- au fost naționalizate. Colhozurile sovietice au fost organizate în baza averilor țăranilor moldoveni care au fost deposedați de pământuri, inventarul agricol, case, animale, unelte, produse etc. În acea perioadă, Bodiul era deja dislocat în RSSM. El a deținut funcția de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri, perioada 1946-1948.
În perioadă sovietică, toate bunurile îi aparțineau statului, nimic nu le aparţinea oamenilor, inclusiv apartamentele din orașe. Privatizările locuinţelor în favoarea populației s-au făcut după declararea independenţei.
De asemenea, autorul nu spune în ce măsură a beneficiat populaţia locală de bunurile produse în RSSM, care erau destinate/transportate în alte republici sovietice, în special în Rusia, și nici despre puterea de cumpărare a populației. Doar elitele regimului comunist beneficiau de mașini, vacanțe și aveau acces la marfă calitativă. Publicația nu amintește nici de faptul că populația care a depus banii în Banca de economii, administrată de stat, practic a fost furată odată cu prăbușirea URSS.
Autorul scrie că produsul intern brut al Republicii Moldova, după 30 de ani de independenţă, a ajuns doar la nivelul de 70% faţă de 1989, dar omite faptul că PIB a scăzut doar într-un singur an – 1992 – cu 30 %,, acela fiind anul în care a avut loc războiul de la Nistru, susținut de Federația Rusă. Regiunea transnistreană a fost cea mai industrializată în timpul sovietic, acolo fiind concentrată, în mod strategic, cea mai mare parte a industriei RSSM. În 1990, această regiune realiza 40% din produsul intern brut și 90% din producția de electricitate. După războiul din 1992, Chișinăul nu mai controlează această regiune secesionistă, pe teritoriul căreia staționează ilegal fosta Armată a 14-a a URSS.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Mandatul lui Bodiul în fruntea CC al PC din RSS Moldovenească coincide cu perioada de industrializare intensivă a Uniunii Sovietice. RSSM într-adevăr a beneficiat de o susţinerea economică din partea Moscovei, în special datorită legăturilor lui Bodiul cu Brejnev, Secretar General al PCUS, conducătorul efectiv al Uniunii Sovietice. Acesta fusese anterior, în perioada 1950-1952, prim-secretar al PC din RSS Moldovenească.
