Dicţionarele limbii române atestă şi variantele bont, bunt, care circulă la ruteni, fiind provenite din polonă bont, bunt, cu sensul „revoltă, răzvrătire” şi din germană Bund, cu sensul „alianţă, coaliţiune”. Substantivul bontaş şi buntaş, variante (< bont, bunt) sunt redate cu sensul „răzvrătit, rebel”, ca sens învechit specific pentru Moldova. Referitor la numele de persoană considerăm că Bontea are la bază vechiul apelativ bont, cu sensul „ciunt, scurt şi gros”, forma bontea fiind o poreclă (sufixul -a, -ea este specific pentru porecle). Deci numele Bontea este neaoş, dovadă fiind şi atestarea lui documentară destul de timpurie. La 1442 exista de-acum satul Bonteşti (< Bonta, Bontea): Iliaş Bontea (Bonta), tatăl lui Marco din Bonteşti pe Stemnic. Tot în documentele moldoveneşti sunt atestaţi: Mihul Bontea, slugă domnească, la 1495; Bonta Barbovici, la 1650. A existat şi forma derivată Bontică: Toma Bontica, boier, întărit stăpân în Poieni pe Moldova, la 1471. În sec. al VIII-lea, în documentele basarabene este atestat numele Bontăş (Bontaş): Vârlan Bontăş care la 1746 a scris şi a iscălit un zapis de vânzare-cumpărare referitor la moşia Spărieţi, ţin. Lăpuşna; Ştefan Bontăş din ţin. Tecuci, la 1774; Toader Bontăş, vechilul lui Dimitrii Sturza se judecă cu Ştefan Bogza pentru părţi din satul Târşiţei, ţin. Orhei, la 1785. La 1749 este atestat numele Bontici: Sandul Bontici, boier. Nu este exclus ca numele Bontăş (Bontaş) şi Bontici, apărute în sec. XVIII, să fie de influenţă polono-germană şi rusă. Alte atestări documentare nu se întâlnesc.
Azi, în republică, cu numele Bontea sunt înscrise 102 persoane, cu numele Bonta – 49 de persoane, cu numele Bontaş – 3 şi cu numele Bontoi – 2 persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
