Deci, cuvintele măcelar şi casap sunt numirile unei ocupaţii, îndeletniciri, meserii ale persoanelor respective. De la acest sens direct al cuvântului măcelar a provenit şi sensul figurat: om crud, nemilos, care simte plăcere când vede pe altul suferind; om brutal. De la acest sens figurat cuvintele măcelar şi casap au devenit porecle, atribuite persoanelor cu asemenea trăsături de caracter: cruzime, brutalitate. Din atestările documentare foarte vechi nu putem să ne dăm seama când numele Casapu a provenit de la numirea ocupaţiei şi când a provenit din poreclă. În documentele moldoveneşti, la 1605, sunt atestaţi Iacomi Casapu şi Lamba Casapu. La 1774, în Târgul Cernăuţi, sunt atestaţi: Constantin Căsap şi Tănasă Căsap. Tot la 1774, în Târgul Iaşi, unde prenumele locuitorilor este însoţit de numirea ocupaţiei, meseriei lor, printre mulţimea de ocupaţii este atestată şi cea de Casap: Toader, casap, Steri, casap etc.. Multe din numirile respective, printre care şi cea de casap, au devenit mai târziu nume de familie. La 1803, în documentele Lăpuşnei, este atestat un Iani Căsapu din Eşi, care a stăpânit un timp o parte din moşia Hânceşti. În cazul acesta Căsapu este nume de familie, scris cu majusculă. Din aceste atestări putem conchide că, dacă nu toate, apoi majoritatea numelor Casapu au provenit de la numirea ocupaţiei respective. Alte atestări nu se întâlnesc.
Azi, în republică, 916 persoane sunt scrise cu forma Casap şi 510 persoane cu forma corectă, recomandabilă Casapu.
