Istorie

Dicționar de nume. Micleușeanu

Pătruns la romani, prenumele unguresc Miklós a fost redat prin forma Miclăuş. Prenumele Miclăuş este atestat în documentele moldoveneşti: Miclăuş, stăpân în Ruseşti, la 1443; Miclăuş, jude în satul Alba pe Putna la 1499; Miclăuş Faur, jude în Rădeni, la 1502. În documentele Ţării Româneşti, în sec. al XVI-lea este atestat prenumele Micleuş. De la o persoană cu numele Miclăuş, întemeietor sau stăpân într-o anumită perioadă, a apărut numirea satului Miclăuşeni, fiind atestat, la 1472: Miclăuş, vornic din Miclăuşeni, ţin. Roman. Astfel, la 1472, în Moldova, deja exista satul cu numirea Miclăuşeni. De la numirea satului Miclăuşeni a provenit numele de familie Miclăuşanu, Miclăuşeanu, neatestat în documente, dar inclus în dicţionarul numelor româneşti. În documentele basarabene, referitoare la ţin. Lăpuşnei, la 1677, este atestat satul Miclăuşeni, iar la 1766 – moşia Miclăuşeşti. Numele Miclăuş(e)anu şi Miclăuşescu nu sunt atestate în documentele basarabene. Azi, este recomandată şi fixată ca formă normată în Nomenclatorul localităţilor din Republica Moldova numirea satului Micleuşeni (nu ca în documente Miclăuşeni). Conform acestei numiri, este scris şi numele de familie Micleuşeanu, neinclus în Dicţionarul numelor de familie româneşti de Iordan, deşi prenumele cu forma Micleuş a fost atestat în Ţara Românească în sec. al XVI-lea, cum am arătat mai sus. 

Azi, în republică, există numele Miclăuş, păstrat prin tradiţie, numai că e scris Miclauş şi e purtat de 32 de persoane. Cu numele Miclăuşeanu, pe care-l considerăm tradiţional şi corect, sunt înscrise două persoane, cu numele Micleuşeanu – tot două persoane. Cu numele Micleuşan – 51 de persoane şi cu numele Micleuşanu – 354 de persoane.

Maria Cosniceanu, doctor în filologie

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Google News!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.