În documentele Orheiului, la 1882, este inserată „Spiţa pe bătrâni a moşiei Hoimăneşti”, adică arborele genealogic al moşiei Hoimăneştenilor, făcută pe 4 bătrâni, din care cităm: „Adică întâi Hoiman, cari au ţinut pe Vidra ot Scorţeni, Gheorghii ficior lui Hoiman, cari au ţinut pe Ursa ot Isacova şi au făcut 4 ficiori anumi: Meleca, Strătulat, Ileana, Maria şi dintr’aceşti patru fraţi a Ursii, Ileana au făcut pe Tălmaci şi Tălmaci au făcut pi Safta…”. Deci, reiese că Tălmaci, într-o perioadă, a circulat şi ca prenume.
În documentele moldoveneşti, începând cu anul 1503, prima atestare, Tălmaci apare ca supranume, provenit de la numirea ocupaţiei de tălmaci „traducător, tălmăcitor”. Astfel, la 1503 este atestat Ion Talmaciu (scris şi Oană Tălmaci, Ion tălmaciu, Ioan tălmaci), slugă domnească, stăpân în Suseni pe Tutova. La 1597 este atestat Toader Tălmaciu (zis şi Tălmăcel), pârcălab de Roman, în sfatul domnesc. La 1810 este atestat Ion Talmaciu, postelnic din Iaşi, tălmăceşte act domnesc. Deci persoana care de acuma avea numele Talmaciu avea şi îndeletnicirea de tălmaci.
Pe parcursul secolelor, numele Tălmaciu, Tălmaci şi Talmaci au fost atestate şi în documentele basarabene, în documentele Lăpuşnei şi ale Orheiului: Ionaşco Talmaci, vel comis (1657), Andrei Tălmaciu, căpitan (1669), Tălmaci, vel ceaşnic (1671) etc.
În Ardeal, de la numele de persoană Tălmaciu a provenit numirea oraşului Tălmaciu din jud. Sibiu. De la numele Tălmaci a provenit numirea satului Tălmaci din jud. Arad. De la numele localităţii Tălmaciu sau Tălmaci, cu suf. -eanu, care indică originea locală, a provenit numele de persoană Tălmăceanu care a pătruns şi în Basarabia.
Azi, în republică, cu numele corect Tălmaciu este înscrisă o singură persoană, cu numele Talmaciu – 14 persoane, cu numele Talmaci – 1042 de persoane şi cu numele Tălmăceanu – 3 persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
