Persoana care făcea sau vindea săhăidace (prin care se avea în vedere arcuri, săgeţi, suliţe, hamuri etc.) se numea săhăidăcar. La 1774, în lista locuitorilor din Târgul Iaşi, unde sunt indicate îndeletnicirile, meseriile practicate de ei, sunt înregistraţi: lupul, săhăidăcar, Neculai săhăidăcar, Toader, săhăidăcar, Paraschiv, săhăidăcar etc., etc. Cu toate acestea, numele Săhăidăcar nu l-am întâlnit în documente, nici în dicţionarul numelor româneşti şi nu se află nici azi în republică. Nume de persoană a devenit Sahaidac, provenit dintr-o poreclă, nume care s-a păstrat în circulaţie, fără a pătrunde în documente.
Azi, în republică, cu numele Sahaidac sunt înregistrate 63 de persoane, cu forma rusificată Sagaidac – 276 de persoane.
