Diferențe la evangheliști

Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. (…) Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor."(Matei 8, 28-34)

Acest text evanghelic se va citi duminică în bisericile noastre. În luna noiembrie a anului trecut am vorbit despre această minune în articolul Teamă sau pocăință?, unde am scris despre vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39). Am insistat atunci pe câteva idei, unde – cred – semnificativă e cea care susține că oamenilor le părea mai rău după porci decât de semenul lor, motiv pentru care îi cer lui Iisus să plece de la ei.

Ceea ce aș putea spune astăzi în plus e că la Luca și Marcu apare un singur demonizat, iar minunea are loc în ținutul Gherghesenilor, de vreme ce Matei vorbește de doi demonizați la Gadareni. Aceste trei evanghelii, după Luca, Matei și Marcu, sunt foarte asemănătoare, motiv pentru care teologii le numesc sinoptice (din greacă s-ar traduce: văzute împreună). Totuși textul de față nu e singurul care se deosebește.

Poate unii consideră că aceste nepotriviri pot zgudui autenticitatea textelor. Eu vă spun contrariul: dacă evangheliile erau contrafăcute, pentru a atrage, aceste nepotriviri ar fi fost eliminate. Faptul că avem de a face cu deosebiri când vorbim de aceeași întâmplare ne demonstrează onestitatea textului biblic.

Cum sunt posibile aceste diferențe? Mai întâi trebuie să ținem cont de faptul că evangheliile au fost scrise mult mai târziu, la aproximativ 40 de ani de la înviere apare prima. Apoi, în discuția de față, trebuie să avem în vedere următorul aspect: Luca și Marcu nu au fost printre ucenicii lui Iisus. Deci ei nu sunt martorii direcți ai minunilor. Luca știa aceste lucruri de la Pavel (nici el martor direct), al cărui medic era, iar Marcu a fost ucenicul lui Petru.

Și aici putem aminti un alt aspect important al credinței noastre. Motivul pentru care Biserica Ortodoxă nu s-a bazat doar pe textul Scripturii (sola scriptura – cum e acceptat de bisericile creștine mai noi), stă tocmai în faptul că, la început, creștinismul s-a bazat pe tradiția orală, extrem de importantă pentru noi. Textele scrise au apărut ca o necesitate. Când numărul creștinilor a crescut, ele au fost trimise bisericilor sub formă de scrisori. Așa cum vedem în întreg Noul Testament sau cum spune Luca la începutul Evangheliei: „Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi (…) Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând." (Luca 1; 1-3)