Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea." (Ioan 3; 13-17)
Pentru oricine citește aceste versete e evident că se vorbește despre răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos și despre mântuirea tuturor celor ce cred prin jertfa Lui. Aceste cuvinte rostite de Iisus către Nicodim au fost rânduite să se citească înainte de prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci. Așa cum și în duminicile ce urmează se va citi tot despre răstignire și cruce.
Iisus a folosit de multe ori comparația pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine cuvintele Lui. Poate nu toți își amintesc de momentul în care aflându-se poporul ales în pustie, sub îndrumarea lui Moise, au început cei din popor să cârtească împotriva lui Moise, deci indirect împotriva lui Dumnezeu. Și s-au abătut asupra lor șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise ce să facă pentru ca cei mușcați de șerpi să trăiască: „Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia." (Numeri 21; 9) De aici înțelegem cum trebuie să privim spre Hristos. Pe de o parte, să avem credință, pe de alta, să privim spre Hristos, Care a primit să moară pe cruce pentru noi.
Un alt aspect important în aceste versete e semnificația sintagmei „Fiul Său Cel Unul-Născut". Atributul de Fiu nu se referă doar la faptul că Iisus e singurul Fiu al lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl. Ci și la faptul că prin jertfa Lui, noi toți devenim, din robi, fii ai lui Dumnezeu. Însă nu prin naștere, ci prin harul înfierii pe care Iisus L-a dobândit pentru noi prin jertfa Sa. Iar „Unul-Născut" are în vedere faptul că noi, ca ființe create de Dumnezeu, chiar dacă ne-am născut din părinții noștri trupești, nu suntem născuți din Dumnezeu, ci suntem creați de El. Singurul Născut din Dumnezeu e Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din Fecioara Maria a unit în Persoana Sa necreatul (firea dumnezeiască) cu creatul (firea umană), cerul cu pământul, cele nevăzute cu cele văzute, dar mai ales L-a unit pe Dumnezeu cu omul (Sfântul Maxim Mărturisitorul în Ambigua adaugă: femeia cu bărbatul).
Iar referitor la iubirea lui Dumnezeu față de noi, aș încheia cu următorul verset: „În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit (mai întâi!) pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (I Ioan 4; 10).
