Dar ca să recapitulăm firul epic, voi reda câteva observații de acum trei ani: totul începe într-o lume în care toate aveau un vârf (rost), inclusiv capetele oamenilor erau țuguiate, prăjiturile și casele, toate operele de artă de la muzeu. De precizat că nu existau vârfuri diferite, unul mai la est, altul mai la vest, ci toate aveau exact același vârf (rost!), ceea ce te trimite imediat cu gândul la o ideologie totalitaristă. Chiar în debutul filmului este prezentat un artist care pictează un cerc, iar după ce este dat afară din Muzeul de Artă, se întoarce cu un triunghi și este aplaudat.
În această lume se naște Oblio, singurul diferit, deoarece se naște cu capul rotund, ceea ce te face automat să te gândești că Oblio e singurul normal. Însă pentru a nu fi exclus din societate (și aici simțim din nou trimiterea la totalitarism) mama lui îi pune pe cap o căciulă țuguiată ca să pară ca toți ceilalți. Până la urmă, fiind știut de toți ca pointless (fără vârf, dar și fără rost), acest lucru fiind împotriva legii, Oblio este exilat în Pointless Forest (Pădurea fără sens / inutilă / fără rost).
De ce am intrat în această amplă redare a poveștii lui Oblio, foarte simplu, fiindcă noi trăim astăzi în țara lui Oblio. Însă spre deosebire de el, noi nu înțelegem cu exactitate ce se întâmplă cu noi. Avem încă senzația că o raritate nu e Oblio, ci capul țuguiat. Altfel cum se explică uimirea ce ne cuprinde ori de câte ori aflăm că un om intrat în politică e corupt?
Presa din Moldova observa cu stupoare că Bogdan Zumbreanu, noul director al CNA, ar fi fost implicat în câteva dosare pierdute la CEDO și că mama soției sale face parte din Partidul Democrat.
Până la urmă nu aceasta e problema, poate că domnul Zumbreanu chiar o fi de treabă, însă pe mine mă miră uimirea presei de la noi, uimirea oamenilor când într-o funcție de conducere apare cineva despre care se poate spune că e amestecat / vândut / corupt de partidele dominante de la noi.
De ce să ne mirăm de capul țuguiat al politicii moldovenești? Noi ar trebui să înțelegem în ce țară trăim și să devenim uimiți abia când vom da de un Oblio, de un om absolut normal, dar diferit de toți ceilalți, care să nu poată fi acuzat de influența partidelor politice. Abia atunci, când o minune de om, când un politician nou-nouț, necorupt, neîmbogățit peste noapte va veni să ne facă dreptate, ar trebui să exclamăm cu uimire: iată cine a ajuns într-un fotoliu de conducere.
Dar cum am învățat de la Oblio, un astfel de om va sfârși în Penitenciar(ul fără sens) sau în arest la domiciliu, alături de hoții miliardului. Pentru că în lumea reală o căciulă țuguiată fie nu o porți, fie ți se lipește definitiv de cap, devenind parte din corp. Așa cum am văzut că s-a întâmplat cu mulți politicieni tineri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
