Dincolo de noriā¦
„Dincolo de nori” eram acum o sÄptÄmânÄ Åi era o realitate foarte palpabilÄ, pentru cÄ se întâmpla… în avion. „PasÄrea de fier” venea de la TimiÅoara, unde colectase moldoveni cu gândul la casÄ din toate colÅ£urile Italiei. Din ei, jumÄtate erau femei, jumÄtate dintre care aveau copii în braÅ£e. Copii cu care vorbeau în limba italianÄ… Nu m-am oprit prea mult atunci asupra acestui fenomen – mai toate moldovencele cÄsÄtorite cu strÄini cedeazÄ în ceea ce priveÅte limba Åi cultura în care le sunt crescuÅ£i copiii.
Unele o fac pentru cÄ sunt obligate, odatÄ ce Åi-au pus pe viaÅ£Ä basma pe cap; altele – din dorinÅ£a de a le facilita urmaÅilor integrarea într-un mediu lingvistic strÄin… Mi-am amintit de micii moldoveni-italieni când o prietenÄ, pe care o Åtiam mÄritatÄ cu un danez, mi-a spus cÄ a divorÅ£at pe motiv de… diferenÅ£e culturale. N-a Åtiut de existenÅ£a lor înainte de a se mÄrita? CÄ doar umblase prin lume! Ba da, a Åtiut Åi le-au discutat, dar… Ea voia sÄ-Åi boteze în ortodoxie copiii, el – nu. DiscuÅ£ie abstractÄ, cÄci copiii încÄ nu apÄruserÄ Åi… n-a mers. Am tÄcut, invidiind-o pentru convingere Åi întrebându-mÄ, totodatÄ, dacÄ nu va regreta cândva cÄ acest „element minor” i-a distrus cÄsnicia. Dar poate cÄ nu este minor Åi cele care, cândva, vor regreta vor fi femeile de „dincolo de nori”?
FiČi la curent cu ultimele noutÄČi. UrmÄreČte TIMPUL pe Google News Či Telegram!