Discrepanțe pe linia drogurilor: poliția prinde consumatori, politicienii ignoră traficanții
Declarațiile oficiale despre droguri și realitatea de pe teren încep să se bată cap în cap. În timp ce conducerea poliției și ministra de interne repetă în emisiuni că țara este „în principal de tranzit” și „mai puțin de consum”, știrile zilnice arată altă față: tot mai mulți tineri sunt prinși cu droguri asupra lor, iar dosarele penale vizează în primul rând consumatori și curieri de nivel mic, nu rețelele serioase de producție și trafic. Fostul deputat Olesea Stamate observă această discrepanță și vorbește deschis despre un dublu limbaj care ascunde o problemă crescută în timp ce vârful sistemului se preface că o gestionează.
Ea amintește că, la scurt timp după ce șeful poliției liniștea opinia publică spunând că drogurile „doar tranzitează” și nu rămân în țară, au fost descoperite două laboratoare de producere a drogurilor sintetice. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar de pliculețe care trec granița, ci de producție locală, cu rețele suficient de sigure pe ele încât să investească în laboratoare. La scurt timp, ministra de interne a repetat aceeași teză a „țării de tranzit, cu mai puțin consum”, în timp ce știrile continuă să fie pline de cazuri de tineri reținuți cu droguri, indicii clare că piața internă există și crește.
Olesea Stamate subliniază că e bine că poliția muncește și anunță aproape zilnic rețineri, dar atrage atenția asupra faptului că, deocamdată, ținta principală par să fie consumatorii sau „peștii mici”, în timp ce organizatorii și finanțatorii rețelelor rămân, în mare parte, în umbră. În lipsa unor anchete care să lovească la vârful lanțului – laboratoare, importuri, lideri de grupări – mesajul transmis este că sistemul se limitează la a „curăța imaginea” cu cifre și comunicate, fără să schimbe raportul de forțe din spatele pieței de droguri.
Mai grav, spune ea, este lipsa unei reacții politice la cel mai înalt nivel. Atâta vreme cât traficul și consumul de droguri nu sunt tratate explicit ca o problemă de securitate națională – cu strategii clare, resurse dedicate, prevenție reală în școli și cooperare interinstituțională – situația riscă să scape de sub control. Fără asumare politică și coordonare între ministere, poliția rămâne singură pe linia întâi, iar rezultatul este ceea ce vedem acum: o ploaie de dosare pe consumatori, în timp ce rețelele se adaptează, se mută online, se fragmentează și atrag noi tineri în acest cerc.
Mesajul este dur, dar clar: dacă autoritățile continuă să repete că „suntem doar țară de tranzit”, în timp ce laboratoare locale sunt deja depistate și consumul se vede în fiecare raport polițienesc, societatea va înțelege că cineva minte – sau cel puțin refuză să vadă realitatea. Iar prețul acestui refuz îl plătesc, de fapt, familiile și tinerii care ajung victime ale dependenței, ale dosarelor penale sau ale unui stat care intervine târziu și incoerent.
