Eveniment

„Distribuirea imaginilor cu crimele armatei ruse este cel mai eficace răspuns la minciunile teroriste ale Kremlinului“

Adrian Cioflâncă, membru în Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER), spune că imaginile servesc interesului public atunci când sunt însoţite şi de explicaţii.

– Care este rolul imaginilor în relatarea unui eveniment şi conservarea lui în istorie?

Adrian Cioflâncă: În cazul atrocităţilor, imaginile îndeplinesc două funcţii principale. În primul rând, ele sunt dovada clară că un lucru s-a întâmplat. În condiţiile în care Rusia luptă în acest război nu doar cu rachete şi tancuri, ci şi cu minciuni care sunt transmise şi instrumentalizate cu forţa unei superputeri mondiale, dovezile vizuale sunt esenţiale pentru a transmite lumii ce se întâmplă în Ucraina. Ele sunt importante pentru public, pentru decidenţi şi pentru anchetatorii care vor investiga crimele de război din Ucraina. În al doilea rând, imaginile sunt, să le spunem aşa, un facilitator al imaginaţiei. Ne ajută să reprezentăm, cât de cât, inimaginabilul şi abominabilul. Atrocităţile pun la încercare puterea noastră de înţelegere şi activează mecanismele de autoprotecţie ale creierului. Dacă suntem dispuşi totuşi să aflăm ce se întâmplă, acestea pot oferi ilustraţii ale nenorocirilor şi ne ajută astfel să înţelegem mai bine situaţia.

Publicarea imaginilor contribuie la efortul de cunoaştere, iar redistribuirea lor, la acela de conştientizare publică. Distribuirea imaginilor cu crimele armatei ruse este cel mai eficace răspuns la minciunile teroriste ale Kremlinului.

Fără imagini unele evenimente par de neimaginat…

Da. Spre exemplu, Primo Levi, supravieţuitor al Holocaustului, observa cu disperare că oameni ca el au suferit, s-au chinuit să supravieţuiască, au apucat să povestească ce li s-a întâmplat şi apoi au constatat că povestea lor nu este crezută din cauza enormităţii ei, din cauza inimaginabilului din proiectul genocidar nazist.

O imagine cât o mie de cuvinte

Acelaşi fenomen a avut loc şi la începutul războiului din Ucraina, când oamenilor le era greu să creadă ce atrocităţi au loc la doar câteva sute de kilometri…

Informaţii despre atrocităţile comise în Ucraina de armata rusă au circulat cu mult înainte de publicarea imaginilor din Bucha. Filmările cu civilii omorâţi la periferia Kievului au apărut în ziua 39 a războiului, însă, la acel moment, era deja clar pentru toată lumea că ruşii omoară deliberat şi în masă civili. Un prim moment pregnant, când atenţia lumii a fost atrasă de atrocităţile armatei ruse, a fost bombardarea Teatrului din Mariupol, pe 16 martie, soldată cu moartea a zeci sau poate a sute de oameni nevinovaţi. Pe 3 aprilie, după eliberarea şi deminarea localităţilor din preajma Kievului, au început să circule filmările şi fotografiile cu civilii omorâţi pe marginea drumului şi cu gropile comune din Bucha. De data aceasta, presa occidentală a putut să filmeze la faţa locului şi să culeagă mărturii ale crimelor, torturilor, violurilor. Astfel, şocul emoţional s-a propagat în întreaga lume. Toţi liderii politici importanţi din lumea democratică au simţit datoria morală sa ia o poziţie.

Masacrul din Bucha a fost un moment decisiv…

După momentul Bucha, au fost descoperite numeroase alte crime şi gropi comune, unele mai extinse, dar deocamdată Bucha rămâne referinţa principală, iconică. Aşa funcţionează opinia publică internaţională: îşi alege un element cu putere de simbol, sintetic şi reprezentativ, pentru a desemna o realitate mult mai complicată şi tulburătoare. Cea mai mare tragedie de până acum s-a produs la Mariupol, dar locul rămâne departe de privirea lumii.

Fotografie vs. Minciună şi manipulare

Multe persoane au distribuit imagini din aceste locuri pe social media. Care sunt factorii de care ar trebui să ţină cont cei care distribuie astfel de fotografii?

Distribuirea imaginilor atrocităţilor este legitimă atunci când serveşte un interes public, adică nevoia de cunoaştere şi datoria de a face cunoscut. Războiul este un fenomen greu de înţeles, pentru că produce o furtună de evenimente catastrofale în care nenorociri multiple se succed departe de privirile noastre, într-un ritm şi la o scară greu de perceput. Cei care obţin informaţii şi imagini din zonele de conflict, uneori riscând-şi viaţa, cei care pun ordine narativ în haosul evenimentelor şi cei care sintetizează, analizează, explică, pe baza expertizei lor, ce se întâmplă în vortexul unui război joacă cu toţii un rol important în societăţile democratice. Publicarea imaginilor contribuie la efortul de cunoaştere, iar redistribuirea lor, la acela de conştientizare publică. Distribuirea imaginilor cu crimele armatei ruse este cel mai eficace răspuns la minciunile teroriste ale Kremlinului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *