Drept rezultat, au fost create peste 45 de fonduri de investiții, care au preluat bonurile patrimoniale de la circa trei milioane de investitori (ceea ce constituie 89 la sută din numărul total de proprietari ai bonurilor patrimoniale) în peste 1800 de societăți de acțiuni din țară. Bucuria majorității oamenilor care au investit s-a transformat, însă, în scârbă când și-au dat seama că au fost, de fapt, jefuiți.

Retrospectiva pe scurt

De la începutul procesului, pe parcursul a unui an şi jumătate, au fost privatizate peste două mii de întreprinderi, iar în urma procesului de privatizare în masă a acestor întreprinderi populaţiei i-a fost repartizat un patrimoniu în valoare de 2,5 mlrd. lei, în preţurile anului 1994. Astfel, la realizarea programului de privatizare în masă, la circa 420 de mii de cetăţeni le-a fost distribuit un patrimoniu în valoare de 154,8 mil. lei. Cel mai mare număr de clienţi, circa 330.000, şi-a distribuit bonurile patrimoniale companiei fiduciare „Europa Trust” şi „Econ-Renaştere”, care deţineau bonuri patrimoniale în valoare de peste 100 mil. lei, la prețurile anului 1994.

În urma procurării pachetelor mari de acțiuni, companiile fiduciare au obținut controlul asupra întreprinderilor privatizate, în timp ce minoritarii, simpli cetățeni, se bucurau doar de dreptul la vot, care nu este unul decisiv, fără a primi dobânzi. „Analizând activitatea acestor două companii, concluzia este foarte simplă – aceste companii nu au plătit acționarilor, simplilor cetățeni, dividende”, susținea Liga „Pro Echitate”, în 2010. Reprezentanții Ligii considerau că ceea ce se presupunea a fi o distribuire a bunurilor între sutele de mii de cetățeni, s-a transformat în timp în cea mai mare escrocherie din istoria modernă a Moldovei, care a dus la îmbogățirea fabuloasă și rapidă a unui grup restrâns de persoane și deposedarea de bunuri și dividende a marii majorități a oamenilor simpli.

Iurie Chirinciuc, ministrul în exercițiu al Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, este de părere că „cei peste 2,1 milioane de investitori au fost jefuiți fără să primească profit din investiția făcută, iar printre jefuitori, se numără și actualul candidat la funcția de primar de Chișinău, comunistul „Vasili” Chirtoca”. Potrivit ministrului, ultimul a stat la baza înființării CNVM, structură ce a participat la organizarea și monitorizarea procesului de privatizare, în baza bonurilor patrimoniale. „Unul din cei 105 mii de investitori ai DAAC-Hermes, este și jurnalistul Sandu Grecu. În data de 25 aprilie domnul Grecu scrie un articol pe blogul său, în care anexează pozele „contractului de instituire a trustului” în fondul lui Vasili Chirtoca. După cum declară jurnalistul, timp de 20 de ani, dumnealui, nu a primit nici un bănuț dividend pentru investiția făcută”, amintește Chirinciuc. Întrucât, Sandu Grecu nu a fost anunțat timp de trei ani că trebuie să-și ridice dividendele, acesta le-a pierdut.

Constituțională și punctum

Dividendele (părți din profitul net care vine pentru o acțiune emisă de o societate pe acțiuni, care revine fiecărui acționar în raport cu acțiunile pe care le posedă) și termenul limită în care acestea pot fi revendicate de către proprietari a reintrat în discuții în luna mai curent. Atunci, Curtea Constituţională a fost sesizată de către deputații Corina Fusu, Valeriu Munteanu și Iurie Chirinciuc, referitor la constituţionalitatea art. 49 alin. (13) din Legea privind societăţile pe acţiuni.

Autorii sesizării erau de părere că trecerea dividendelor la venitul societăţii, în cazul în care nu au fost revendicate timp de trei ani de către acţionar, încalcă mai multe articole din Constituție și din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Peste o lună, Curtea Constituțională a venit cu un răspuns ferm și definitiv – respectivul articol este constituțional. Printre argumentele CC, era menționat și faptul că „durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiția ca acesta să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil”, iar în cazul în care acţionarul cu bună ştiinţă nu își ridică timp de trei ani dividendele, acestea trec la venitul societăţii şi nu pot fi revendicate de acţionar, prezumându-se că „în așa mod, acţionarul acceptă tacit transmiterea dividendelor în patrimoniul societăţii”.

Nicolae Timofti, preşedintelui Republicii Moldova, consideră că dividendele, care nu au fost ridicate de către acţionar, constituie o sursă a activelor nete ale societăţii, de aceea nu poate fi invocată exproprierea acționarului, deoarece asta duce la creșterea valorii acţiunilor asociației. Parlamentul și Guvernul au insistat și ele pe constituționalitatea articolului. Iar Comisia Naţională a Pieţei Financiare, a menţionat că dreptul intern a stabilit un mecanism eficient şi echitabil privind dreptul acţionarilor la dividende, iar sancţiunea decăderii din acest drept se aplică doar în condiţii restrictive şi doar după ce acţionarii au avut suficient timp pentru a-şi exercita drepturile.

Astfel, odată cu publicarea, la 8 decembrie 2015, în Monitorul Oficial, a Hotărârii pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 49 alin. (13) din Legea din 1997 privind societăţile pe acţiuni, decizia Curții Constituționale a intrat în vigoare.

Investiții cu sau fără valoare

Totuși, problema bonurilor patrimoniale a reieșit la suprafață recent, când directorul Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, alături de tatăl său, au căutat să încaseze dividendele pe care le deţinea ultimul, alături de soția sa, la mai multe întreprinderi, administrate de un fond de investiţii. Suma primită de acesta a fost nici mai mult, nici mai puțin de 9 bani moldovenești. Până la această zi, Nicolae Erizanu nu și le-a ridicat niciodată. „Avea de primit 9 bani. Acţiunile lui şi ale mamei. La tata erau 500 şi ceva, la mama – 600. Se vede că ale lui au fost plasate mai bine de administraţia companiei fiduciare. Mama – 0 și el – 0,9. Eu am spus că luăm banii. Am luat cei 10 bani, a rămas dator cu 1 bănuţ”, declară G. Erizanu pentru PROtv Moldova.

Și președintele Curții de Conturi, Serafim Urechean, considera inițial că bonurile sale patrimoniale îl vor face bogat, însă după 20 de ani acestea au ajuns să valoreze mai nimic. Acestea s-ar fi depreciat de la 800 mii lei, la câte 4 lei pentru fiecare membru al familiei. „În 20 de ani, pentru aceste bonuri s-au acumulat dividende în sumă de 0,004 lei”, a declarat acesta, la mijlocul lunii iulie curent.
În același timp, se pare că valoarea dividendelor diferă în funcție de postul pe care-l ocupă investitorii. Bunăoară, potrivit ZdG, soţul judecătoarei Angela Catană, din sectorul Centru, fiind avocat, a avut dividende de 1,7 milioane de lei de la firma SRL „Termidor”. „Însă mai jos nu a indicat că acest SRL este fondat chiar de Victor Catană, soţul ei, cu 100%, aşa cum arată datele de la Camera Înregistrării de Stat”, precizează publicația.