Rezultatele unor audituri ale Curţii de Conturi (CC) provoacă deseori adevărate bombe în presă, pentru ca apoi totul să se uite şi foştii învinuiţi să rămână la fel de barosani. Fie că dosarele lor se pierd prin sertarele Procuraturii, fie că instanţa îi achită. Membrii Curţii au păreri diferite despre această situaţie, şeful lor, Serafim Urecheanu, încă mai aşteaptă, iar Viorel Chetraru, directorul CCCEC, spune că „valoarea procesual-penală a controalelor Curţii este egală cu zero. Curtea face show-uri”.

Deja al cincilea an, CC se reformează dintr-o instituţie de control în una de audit. Adică, menirea sa nu este de a depista neapărat fraude şi de a băga lumea la pârnaie, ci de a preîntâmpina fraudele şi a diminua riscurile de gestionare greşită a banilor publici, inclusiv prin recomandări. Dacă descoperă uneori vreo încălcare, CC nu este abilitată cu dreptul de anchetă. Ea îşi transmite rapoartele celor patru puteri în stat şi organelor de drept – de obicei, Procuraturii Generale (PG) şi CCCEC. Astfel, Curtea îşi încheie misiunea.

Şoitu: „E necesară schimbarea cadrului legal”

Dar tot astfel lucrurile se împotmolesc. Cele mai răsunătoare dosare trec pe linie moartă şi, chiar de ajung în instanţă, nimeni nu este pedepsit. În această privinţă, merită să fie amintit unul din cele mai mediatizate rapoarte ale Curţii, din 2009, care stabilea că unele întreprinderi, inclusiv „Moldtelecom” şi Calea Ferată a Moldovei, au efectuat tranzacţii cu firme-fantomă, prejudiciind bugetul de stat, prin nerestituirea TVA, cu peste 800 mln. lei (!). În aceste cazuri, Procuratura şi CCCEC au pornit 23 de cauze penale pe faptul evaziunii fiscale, dintre care 14 au ajuns în judecată. Însă instanţa i-a achitat pe toţi învinuiţii şi la buget nu s-a întors niciun sfanţ. Deşi cazul este într-adevăr ieşit din comun, Tudor Şoitu, vicepreşedintele CC, este convins că problema firmelor aşa-numite fantomă sau delicvente nu are şanse să dispară până la schimbarea cadrului legal. „Nu putem numi delicvente firmele care activează în RM şi sunt impozitate cu TVA, ci numai pe cele care transferă bani în zonele off-shore. Iar investigarea acestora intră în atribuţiile organelor de drept, unde ştiţi bine ce se întâmplă… Şi în cazul achiziţiilor publice – noi constatăm că s-a încălcat legea, însă deciziile finale le ia PG sau CCCEC. Mă deranjează faptul că problemele depistate de noi nu au finalitate, însă asta nu depinde de noi, ci de cadrul legal. La noi, în Codul de Procedură Penală, nici nu există termenul de „firmă-fantomă”, menţionează Şoitu.

Paknehad: „Este nevoie de voinţă politică”

Ecaterina Paknehad, membră a Curţii, ne descrie şi schema după care, în RM, sunt folosite nestingherit firmele-fantomă: „În instanţă, agentul economic învinuit de tranzacţii cu „fantomele” se face mort în popuşoi. Se declară ca unul de bună-credinţă şi lămureşte că a cumpărat marfa de la X. Firma X este „fantomă”, fondată fie de vreun bătrân, fie de vreun decedat, fie de cineva fără adresă, plecat din ţară sau stabilit peste Nistru. De regulă, tot agentul economic din faţa instanţei a şi creat „fantomele”, pentru câteva tranzacţii foarte bine gândite. Aceste firme dispar în câteva luni, după ce nimeresc în sistemul informaţional al Serviciului Fiscal. Conform legii, anume directorii „fantomelor” poartă răspundere, deşi, în mod normal, responsabilitatea trebuie să fie dublă – pentru toţi participanţii la tranzacţie. Astfel, chiar să vrea judecătorul să facă dreptate, nu are temei legal pentru aceasta”. Aceeaşi sursă este de părerea că modificarea Codului Penal în această privinţă ar fi posibilă numai în cazul în care ar exista voinţă politică. Într-adevăr, lipsa de interes pentru soluţionarea unei probleme cunoscute de toate instituţiile competente dă de înţeles că forţe influente în statul RM sunt interesate să fure haznaua publică…

Pascaru: „Mass-media ar trebui să fie mai active”

O altă membră a CC, Angela Pascaru, consideră că finalitatea dosarelor CC remise instituţiilor de drept ar putea fi asigurată, dacă mass-media ar fi mai active şi ar informa societatea civilă despre rapoartele Curţii. „CC este un cerculeţ dintr-un lanţ întreg, dar nu putem vorbi despre lanţ, dacă un cerculeţ nu e în stare bună. Noi depistăm suspiciunea de fraudă şi instituţiile de drept urmează să dovedească dacă într-adevăr e aşa. Din păcate, finalitatea, în atare cazuri, nu totdeauna este palpabilă. În această ordine de idei, un interes mai sporit al jurnaliştilor faţă de activitatea Curţii ne-ar ajuta mult”, spune Angela Pascaru.

Chetraru: „De fiecare dată, facem controale repetate”

Procuratura Generală infirmă toate dubiile membrilor Curţii cu privire la activitatea sa. Potrivit viceprocurorului general, Eugen Rusu, „nici nu poate fi vorba despre un anume plan, prin care se adoptă unele decizii, în funcţie de persoanele sau instituţiile implicate. Odată ce constatăm că CC a depistat o infracţiune, pornim proces şi îl transmitem organului de urmărire penală, care verifică în detalii circumstanţele cazului. Aici, atribuţiile mele se sfârşesc. Ulterior, dacă există temei, dosarul e trimis în judecată”. La rândul său, Viorel Chetraru, directorul CCCEC, spune că materialele Curţii nu permit atragerea cuiva la răspundere. „Ceea ce fac ei sunt show-uri. Ei niciodată nu indică cine e persoana responsabilă de infracţiunea invocată. De când e Curtea de Conturi, nu avem dosare penale cu sentinţă în urma rapoartelor lor – toate sunt achitate în judecată. După controalele CC, a căror valoare procesual-penală este zero, de fiecare dată noi facem altele, repetate”, ne-a spus Chetraru. „Dacă sunt specialişti în administrare financiară şi gospodărească, cei de la CC ar trebui să indice concret numele responsabililor de faptele descrise sau să precizeze că, în urma controlului, aceştia nu au fost identificaţi. Dar chiar şi cei mai versaţi experţi ai Curţii folosesc noţiuni de genul: „conducerea unei instituţii”. Adică nu este clar cine este responsabil de faptele în cauză. De aceea, toate pietrele cad în adresa CCCEC – toţi ne acuză că noi nu asigurăm finalitatea dosarului”, adaugă Bogdan Zumbreanu, şef adjunct al Direcţiei urmărire penală a CCCEC.

Urecheanu: „Noi le-am dat şase luni…”

În replică, Tudor Şoitu spune că CCCEC se spală pe mâini. Odată cu schimbarea conducerii CC, spune el, în rapoartele Curţii se indică nume concrete în cazul instituţiilor de stat, însă la firme private auditorii nu au acces. Şoitu propune organizarea unui consiliu al organelor de drept şi al CC, unde să se stabilească clar responsabilităţile fiecărei instituţii. „Înţeleg că e foarte simplu să te speli pe mâini şi să dai vina pe CC. Până acum, toţi îşi aruncau obligaţiunile pe spatele altora. Dar de azi înainte, toate lucrurile o să fie numite pe nume”, spune vicepreşedintele CC. Pe de altă parte, Serafim Urecheanu, preşedintele Curţii, crede că e devreme să se pronunţe cu privire la finalitatea dosarelor trimise instituţiilor de drept: „Noi le-am dat un termen de şase luni, care încă nu a expirat”.

În opt luni, după venirea lui Urecheanu în fruntea instituţiei, Curtea a aprobat 43 de rapoarte de audit, constatând un prejudiciu adus bugetului public de peste 62 mln. lei. Din această sumă, 3,5 mln. lei au dispărut la Calea Ferată a Moldovei. La Universitatea Tehnică, ASEM, Universitatea „Ion Creangă” şi alte instituţii de învăţământ, Curtea a depistat venituri ilegale de 3,3 mln. lei, provenite din majorarea nejustificată a taxelor de studii. Prejudicii în valoare de 17,2 mln. lei au fost descoperite la Regia Transport Electric din Chişinău. Persoanele învinuite în cele mai mediatizate dosare trimise în judecată, ca rezultat al controalelor CC din ultimii trei ani, au fost achitate.