Nu este momentul potrivit pentru această afacere, a anunţat, public, diplomaţia americană. Franţa e din ce în ce mai iritată de aceste declaraţii şi ripostează: Parisul nu primeşte „lecţii de fermitate” de la nimeni. Şi apoi, dacă e vorba de sancţiuni, toată lumea trebuie să facă sacrificii, nu doar Franţa. Şi totuşi, de ce e Wawshgintonul atât de panicat când vine vorba de onorarea unui contract încheiat de Franţa cu Federaţia Rusă încă din 2011?

Declaraţiile publice ale diplomaţiei americane pe acest subiect sunt tot mai dese şi tot mai dure. "Ne-am exprimat de mai multe ori pe lângă Guvernul francez îngrijorările legate de această vânzare şi nu credem că este momentul potrivit pentru a continua astfel de contracte militare, ţinând cont de acţiunile Rusiei vizând destabilizarea vecinilor", a explicat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane.

În replică, şeful diplomaţiei franceze apără contractul. Parisul e cumva prins între ciocan şi nicovală. Asta pentru că pe de o parte, e legat de un contract clar şi ferm. Un contract de 1,2 miliarde de euro, din care ruşii au achitat deja jumătate. Apoi, pentru că el creează locuri de muncă pentru sute de francezi într-un moment în care preşedintele Hollande are probleme mari pe plan intern tocmai pe teme de şomaj.

Apoi, pentru că Franţa e ameninţată de Rusia cu penalităţi dacă nu îşi onorează contractul. Iată ce declara ministrul Laurent Fabius pentru CNN la finalul vizitei sale la Washington: “În primul rând, Franţa a făcut ce trebuia să facă. Speranţa noastră pentru Ucraina e să ducem la bun sfârşit alegerile de pe 25 mai. Apoi, trecem la alte sancţiuni, în funcţie de atitudinea Rusiei. În ceea ce priveşte navele. Contractul datează din 2011 şi avem o regulă: atunci când există un contract, el trebuie dus la bun sfârşit. Decizia de a le livra Rusiei va fi luată în octombrie. Dar dacă se ajunge la sancţiuni suplimentare, ele trebuie să se aplice atât domeniului apărării, cât şi celui financiar şi energetic. Nu doar apărării. Suntem pe aceeaşi pagină cu administraţia Obama când vine vorba de impunerea de sancţiuni. Dar cu condiţia ca toată lumea să facă aceleaşi sacrificii. Nu e vorba de sancţiuni contra Europei, ci contra Rusiei. Nu trebuie să uităm asta.”

Deocamdată, Franţa spune că își menţine promisiunea, dar că îşi rezervă dreptul să se răzgândească până în octombrie, când trebuie livrată prima navă. E mesajul transmis Rusiei. Mesajul transmis aliaţilor americani este că nu e dispusă să tragă ponoasele economice de una singură şi că trebuie luată în calcul de pildă şi Londra, care profită de pe urma banilor oligarhilor ruşi.

De ce se tem SUA?

Totuşi, de ce se teme America atât de mult de livrarea acestor nave? Iată ce explică pentru RFI Şerban Cioculescu, lector la Facultatea de Științe Politice și expert în chestiuni militare.

Sunt nave port-elicopter, nave amfibii de asalt folosite de marina franceză. Vor fi practic extrem de utile Rusiei pentru proiectarea forței atât în teatre de conflict îndepărtate, cât și apropiate. De altfel, Rusia a și spus că dacă ar fi avut aceste nave în august 2008, în timpul războiului din Georgia, l-ar fi câștigat forate repede. Tocmai pentru că permit deplasarea rapidă a forțelor și surprinderea adversarului. Iar protestele americanilor sunt foarte cunoscute. Acum câteva zile Victoria Nuland i-a spus ministrului de Externe Fabius că Franța ar trebui totuși să încerce să nu vândă Rusiei cele două nave Mistral, atrăgând atenția că lipsa de solidaritate între statele NATO poate fi foarte dăunătoare. Practic, în situația în care Rusia este stat agresor, ea nu trebuie lăsată să beneficieze de tehnică militară avansată.

Evident, Laurent Fabius, indiferent cât de bine intenționat ar fi, nu poate să nu țină cont de cercurile de afaceri din Franța în primul pentru că producătorii navei Mistral plătesc impozite statului francez. În al doilea rând oferă locuri de muncă.

Ce poate face Franța cu aceste nave dacă nu le dă Rusiei?

“Și atunci se pune întrebarea dacă nu mai vinde aceste nave Rusiei, ce face cu ele? Și în al doilea rând, cum evită plata de sancțiuni pentru neonorarea contractului cu Federația Rusă. La prima întrebare s-au dat niște răspunsuri posibile. S-a vorbit că India ar putea să fie un cumpărător pentru că și-ar dori tehnică militară din Occident. China nu se pune problema pentru că este sub un embargou privind armele din partea Uniunii Europene. Ar mai fi o soluție, cum au explicat câțiva cercetători de la Institutul german pentru politică internațională și securitate. Respectiv ca Uniunea Europeană să cumpere cele două nave Mistral de la Franța. În acest fel, Franța își primește banii, își păstrează locurile de muncă, iar Rusia nu beneficiază de această tehnică militară occidentală foarte avansată.”

Ministrul Fabius a spus că, dacă ar fi să se impună sancțiuni pe domeniul apărării, atunci ar trebui penalizat și sectorul financiar, și cel energetic al Rusiei…

“Cu siguranță. Numai că se știe că Londra a cerut să fie excluse sancțiunile care să lovească City-ul londonez. Au cerut practic să nu fie afectate afacerile pe care le desfășoară magnații ruși în acest imperiu financiar. În ceea ce privește energia. Bineînțeles, toți ne gândim că ar fi utile astfel de sancțiuni. Dar există un lobby foarte puternic în Occident să nu se impună și aici mă refer la marile companii occidentale care lucrează cu partenerii ruși. Din punctul meu de vedere, din punct de vedere economic, sancțiunea în domeniul energiei va fi probabil ultima.”

Şi mai e o problemă. Luna viitoare 400 de ofiţeri ruşi trebuie să vină pe şantierul francez Saint Lazare pentru a fi învăţaţi să lucreze cu aceste nave. Iar una dintre nave se va numi Sevastopol şi ar putea fi trimisă chiar în Crimeea, după decizia Moscovei de a consolida flota de la Marea Neagră.

Sursa: rfi.ro