Doua notiuni (incompatibile): statul (moldovean) si cultura
Un stat normal are interesul sa creasca si sa educe cetateni culti, pentru ca un cetatean cult inseamna in ultima instanta performanta, progres, bunastare. Ca sa nu investesti in constructia de puscarii si formarea cadrelor de gardieni este mai rational sa investesti in cultura si invatamant. Iar cultura si invatamantul inseamna mai intai de toate cartea – manualul scolar, dictionarul, enciclopedia si, bineinteles, cartea de literatura artistica.
Nu trebuie sa ne fie rusine sa recunoastem ca in timpul regimului sovietic statul avea un alt fel de respect fata de carte decat actualul stat moldovenesc independent si suveran. Da, acest respect era dictat de interese ideologice, dar la dispozitia cititorului de toate varstele se punea si literatura de calitate. Deosebit de privilegiati erau copiii si tineretul care aveau acces la carti bune, la preturi accesibile. S-a intamplat ceea ce s-a intamplat – si slava Domnului ca s-a intamplat! – dar atitudinea noului stat independent R. Moldova merge in contradictie cu interesele noastre nationale. Cartea, ca element si simbol al culturii unei natiuni, a disparut de pe agenda guvernarilor de dupa 1990. Omul cu venituri modeste nu-si mai poate permite luxul de a cumpara o carte.
Cartea pentru copii nu mai face parte din cercul de preocupari ale statului. Ea se pune in vanzare la preturi cinic de exagerate in raport cu salariul unui muritor de rand. Asa se face ca din casa taranului a disparut cartea, de parca ne-am fi rostogolit cu cateva secole in urma. Din sate au disparut „Luminitele”, iar in locul lor au aparut barurile. Ca o consecinta, in mod logic figura principala a satului nu e invatatorul, ca pe vremuri, ci politistul. Principalul eveniment al anului, mediatizat pe larg de televiziuni, este Festivalul vinului, cu acest eveniment incep toate stirile, iar reportajele de la targurile de carte sau de la lansarile de carte nu mai incap in buletinele de stiri. Aceasta este oglinda noastra, aceasta e fata guvernelor de pana acum.
Campania initiata de publicatia noastra si Editura „Litera” de a incerca sa aducem o carte mai ieftina in casa cetateanului nostru trebuie in mod normal sa se bucure de sprijinul statului. Guvernul are suficienti baieti destepti care se pot lamuri in cateva clipe daca e vorba de o afacere – despre ce fel de afacere poate fi vorba cand pentru expedierea in raion a unei carti care costa 10 lei, difuzorul incaseaza o taxa de… 7,50 lei?! Si acest difuzor nu e vreun agent privat hapsan si insensibil la interesele statului, ci o intreprindere de stat, cu frumosul si poeticul nume „Posta Moldovei”!
Colectia pe care incercam s-o lansam saptamana aceasta se numeste „Biblioteca pentru toti” si cuprinde cele mai reprezentative opere din literatura romana, inclusiv cele care se studiaza in scoli si licee. Se stie ca aceste carti lipsesc din bibliotecile scolare, pentru ca bibliotecile nu au bani sa le cumpere. Iar drept urmare elevii, pur si simplu, nu citesc operele pe care… le „studiaza”. Campania initiata de noi ar putea rezolva, fie si partial, aceasta problema, daca statul ar fi partenerul, dar nu jefuitorul nostru nemilos.
P.S. Un june imi reprosa pe un blog cu ocazia lansarii acestei campanii: „E Timpul, stimate Tanase, sa le dati si celor din provincie caldura cartii”. Reiese ca cheile de la „caldura cartii” sunt la mine in buzunar… Fericit e acest june, caci nu s-a ciocnit inca si nu cunoaste statul in care traieste…