1. V. Saharneanu afirmă că „substanța comentariului din TIMPUL este „bucuria autorului, că reformatorii au obținut ceea ce au meritat, desconsiderarea partenerilor de Coaliție…”. Am recitit articolul meu și nu am dat în el de nicio… bucurie. „Substanța comentariului, ca să reiau sintagma lui Saharneanu, a fost alta. Citez: „Notez din start că sunt de acord practic cu toate afirmațiile autorului, afirmații pertinente, făcute cu o pană muiată în cerneala unor regrete și dezamăgiri greu de ascuns. Tot din start notez că eu așteptam o asemenea întorsătură a evenimentelor: cele două componente ale Coaliției, PLDM și PD, au o experiență bogată în arta jocului la două capete de masă. Să ne amintim măcar de evenimentele de după tragedia din Pădurea Domnească – mă refer la cârdășia acestor partide cu comuniștii, votul lor în comun cu aceștia, când le-o dictau interesele. PLDM și PD au rămas cu aceleași interese, de aceea mă miră mirarea lui Saharneanu. Nu e un reproș, e o constatare”.
Așadar, am notat faptul că „mă miră mirarea lui Saharneanu”, precizând că ceea ce am afirmat „nu e un reproș, ci o constatare”. Deci, nicio bucurie….
2. V. Saharneanu mă acuză de lipsă de „delicatețe profesională”. De ce? Fiindcă eu mi-am permis să constat că, citez „liberalii reformatori s-au nimerit într-o situație, eufemistic spus, delicată”. Unde e aici „lipsă de delicatețe profesională”? Cităm mai departe, din același alineat: „Cred în bunele lor intenții de care s-au ghidat votând guvernul Leancă, dar știu un lucru: niciodată înfrățirea cu dracu’ pentru a trece puntea nu se termină cu bine…”.
Să fie oare lipsă „de delicatețe profesională” afirmația mea despre aceea că eu „cred în bunele intenții” ale liberalilor reformatori?
3. V. Saharneanu mă acuză că, citez: „TIMPUL de la Tănase ba îi pune între ghilimele, ba îi contestă ca realitate politică, ba le atribuie fapte necuviincioase, ba publică secvențe fabricate de alții cu rea-credință. Poziția TIMPULUI de la Tănase este clară și este o poziție politică. Asta ca să se știe, că o știm și noi”. Dacă V. Saharneanu nu ar fi jurnalist, aș comenta respectiva afirmație. În rest sunt de acord: da, „poziția este clară”, da, „este o poziție politică”.
4. V. Saharneanu mă acuză de faptul că „între timp” „nu mai recunosc culorile”. Contextul în care e făcută constatarea ar trebui să sugereze că aș aștepta ca la putere să revină… comuniștii. Citez întreg alineatul; „Formula că „niciodată înfrățirea cu dracu" … nu se termină cu bine" este de-a dreptul răutăcioasă și necesită o precizare: dracul, stimate, domnule redactor, nu este Coaliția Pro-Europeană de guvernare, care, așa cum este ea, trage încetul cu încetul carul basarabean în spațiul european al libertății și bunăstării. Dracul a fost și este formațiunea politică a comuniştilor împotriva căreia am luptat împreună, solidari fiind, în toți cei aproape nouă ani de guvernare a ei. Ați fi vrut ca aceştia să revină? Ce s-a întâmplat, între timp, de nu mai recunoașteți culorile, Maestre?
Despre „răul cel mai mic”
Dacă vă referiți la daltonism, haideți să le amintim cititorilor că acesta e un defect al vederii care se manifestă prin incapacitatea de a distinge culorile, în special, roșu de verde. Haideți să vedem. Din câte știm, cea mai mare și mai roșie organizație din RM este cea comunistă, iar cea mai mare și cea mai verde e PLDM. Să nu ne scape din vedere faptul că și PD este suficient de roșu… Asupra acestor „culori” m-am pronunțat clar de sute, poate de mii de ori. Actuala coaliție de guvernământ, constituită din alianța PLDM și PD, chiar declarându-se democratică și proeuropeană are multă roșeață în ea. Așa cum nu s-a simțit confortabil în ex-AIE fostul PL, la fel nu se simte prea confortabil nici grupul liberalilor reformatori. Dovadă este și articolul la care m-am referit și care a servit motiv de discuție. Haideți să recunoaștem că în problemele fundamentale legate de identitatea națională și lingvistică conducerile acestor partide stau practic pe aceleași poziții, ca și comuniștii, da, evident, cu unele „nuanțe”, dar care practic nu contează, fiindcă se votează „soluțiile de compromis”.
R. Moldova continuă să fie menținută cu statut de țară comunistă în care dogmele sovietice continuă să fie ideologia acestui stat: toată istoria noastră de la 1812 încoace continuă să fie interpretată și de guvernarea liberal-democratică de pe pozițiile „științei sovietice”. Moldovenismul cu ițari a fost înlocuit cu moldovenismul cu frac european, dar tot moldovenism antieuropean și antiromânesc rămâne.
În R. Moldova nu au demarat procesele reale de derusificare, desovietizare și decomunizare. La un moment dat, liderul PLDM afirma că cel mai mare pericol care amenință R. Moldova nu este comunizarea, ci mafiotizarea. Cum a luptat și luptă liderul acestui partid cu mafiotizarea, ne-am convins cu toții. Cum a luptat și luptă alianța PLDM-PD cu mafiotizarea, de asemenea știm… Oricum am suci-o, participarea împreună la guvernare cu PLDM și PD este, metaforic vorbind, o înfrățire cu dracul.
Apropo, de dracul din proverb
5. Lui V. Saharneanu nu i-a plăcut comparația Alianței PLD și PD cu dracul și consideră că „e de-a dreptul răutăcioasă”. Concluzia mea este că „înfrățirea cu dracu” niciodată nu se termină cu bine”. Să nu ne adâncim în teoria Binelui și Răului, a scopului care scuză mijloacele. Să le luăm mai ușurel. A fost utilă pentru țară această înfrățire cu dracul pentru a trece puntea spre Vilnius? Da, categoric da. Și totuși, este Alianța PLD și PD „dracul” din proverb? Da, categoric, da. Înseamnă oare aceasta că eu „încurc culorile” și vreau să revină la putere celălalt „drac” – PCRM! – care e și mai odios? Nu, categoric nu! Iată ce cred eu în această chestiune.
După instalarea guvernului Leancă și demararea unui proces activ de pregătire către Summitul de la Vilnius a devenit și mai evident faptul că societatea noastră este pusă în fața unei dileme morale, nu politice. Se vede clar că partidele din Coaliție vor să „acopere” guvernarea iresponsabilă și coruptă cu parafarea acordurilor de la Vilnius. Societatea a fost prinsă într-o capcană, presa la fel. Prin manipulări abile, societății i s-a indus ideea că cei care nu susțin actuala coaliție de guvernământ sunt împotriva cursului proeuropean al R. Moldova și vor să boicoteze parafarea acordurilor de la Vilnius. Cel mai accesibil, acest gând a fost formulat de liderul PL, M. Ghimpu, care atunci când era la guvernare, repetase de mai multe ori că a tăcut și a închis ochii la fărădelegile AIE doar de dragul integrării europene a R. Moldova. La fel gândesc și liberalii reformatori, la fel gândește o bună parte a societății. Bine, ne facem frate cu dracul până treci puntea, dar ce facem după ce trecem puntea? Dracul dispare? Moare? Se evaporă? Noi ne-am înfrățit cu dracu” de atâtea ori, alegând „răul cel mai mic”. Oare toate coalițiile de până acum nu au fost o înfrățire cu dracu” pentru a trece puntea? Și unde a ajuns Moldova sub conducerea lor?
Care e soluția, totuși?
Se vorbește că potrivit unui sondaj realizat la comanda unui partid din coaliție dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminica viitoare, PD și PL ar acumula aproximativ același număr de voturi – în jur de 4%, ceea ce înseamnă că PD și PL nu ar trece în parlament. Evident, nu ar trece nici grupul liberal reformatori care încă nici nu s-a constituit într-un partid aparte. Să admitem că sondajele nu mint și în alegerile din 2014 nu trec pragul nici PL-ul conservator, nici PL-ul reformat. Să nu ne facem iluzii, în campania electorală cele două partide liberale nu se vor bate cu comuniștii, ci între ele. Asta e logica lucrurilor când se dispută același segment de electorat. Ținând cont de actuala stare de spirit din societate, revenirea masivă a comuniștilor nu e de domeniul fantasticului. Cine va fi vinovat pentru această catastrofă politică?
Există șanse ca această catastrofă să fie evitată?
Există. E nevoie de un gest de curaj și înțelepciune politică din partea ambelor tabere liberale, care, trebuie să-și lase într-o parte rânzele, să se pocăiască, să restabilească unitatea PL și să pornească dialogul cu PNL și cu alte forțe de centru-dreapta. Un partid liberal puternic va stopa accesul la putere al PCRM. Cred că încă acest lucru mai poate fi înfăptuit. Am scris de câteva ori despre asta, dar nici una din taberele liberale nu a reacționat. În schimb, se reacționează prompt și nervos la chestiuni mai mărunte.
Despre asta aș fi dispus să mai discut, despre celelalte, nu. Ce rost ar avea?
