Nu cred că acel cineva (dacă nu greșesc, avea nume bărbătesc) s-a arătat într-adevăr interesat de textul meu. Mai degrabă l-a deranjat subiectul, pentru că am acordat un spațiu destul de vast descrierii unui aspect neplăcut pentru călăii, care au vrut să ne lichideze neamul și care mult timp a fost ignorat – cartelele alimentare. Și n-am vorbit din pod, dar m-am bazat pe documentele de arhivă, care denotă cert că, în timp ce țăranii basarabeni erau lăsați să moară de foame la propriu, cadrele partidului comunist, venite din afara Basarabiei, și locuitorii din stânga Nistrului, indiferent de statutul social, erau asigurați cu cartele alimentare. Or, faptul că politica de înfometare a fost direcționată anume asupra țăranilor basarabeni este un adevăr istoric foarte dureros, dar pe care nu-l mai poate infirma nimeni, la orice gazetă ar lucra.
Poza de la articolul din ziarul TIMPUL prezintă un model al cartelei pentru pâine, valabilă în februarie 1945, pe care o primeau unii funcționari. Mai bine zis, fotografia este publicata în premieră! Iar în a doua poză, apare un țăran basarabean, care a ajuns distrofic din cauza înfometării și care este examinat de un grup de medici de la Chișinău, în primăvara anului 1947. Cititorii ziarului pe hârtie au observat, fără îndoială, că, în ambele cazuri, sunt prezentate imagini de epocă.
Ca să fiu înțeleasă de cei care nu au urechi de auzit, repet pe scurt că, începând cu primăvara lui 1944, în ultimul an al Războiului germano-sovietic, imediat după reocuparea Basarabiei, conducerea URSS a demarat o politică de sărăcire și înfometare constantă a basarabenilor. În conformitate cu o hotărâre din 7 iunie 1944, comitetul central al partidului comunist din RSSM a instituit pentru gospodăriile individuale din Basarabia impozite agricole exagerate, numite „postavka”. Acestea presupuneau inclusiv predarea cărnii, laptelui, ouălor, lânii, fânului, indiferent dacă proprietarii dețineau animale sau terenuri agricole. Începând cu 1 septembrie 1944, în Basarabia a fost introdusă moneda sovietică, rubla. Concomitent, a fost impus impozitul funciar și se percepeau taxe bănești, sub formă de împrumuturi de stat, se colectau fonduri pentru Armata Roșie, se colectau fonduri bănești pentru construcția unei coloane de tancuri. De asemenea, prin Hotărârea comitetului central al partidului comunist al URSS din 20 februarie 1945, a fost introdus și un impozit militar, nemaivorbind de muncile de corvoadă la care erau supuși basarabenii. Pe fundalul terorii și discriminării băștinașilor, transformați peste noapte în analfabeți, în concepția autorităților sovietice, toți cei care nu puteau citi și scrie în grafia slavă erau considerați analfabeți. Anume scoaterea la iveală a acestui adevăr l-a pus pe jar pe un bărbat sau o femeie de la o gazetă rusească de pe la noi. Dacă nu mă înșală memoria, autorul era, totuși, de genul masculin, dar pot să greșesc.
După ce le-am descris ce haine poartă, apare întrebarea logică: oare aceste acțiuni premeditate și bine organizate de ucigașii sovietici puteau avea o altă finalitate, decât umilirea și dezumanizarea băștinașilor prin înfometare, care a atins apogeul în anii 1946-1947?
Amintesc, totodată, pentru necitiții de la gazetele rusești – nu pentru toți jurnaliștii de limbă rusă din R, Moldova, Doamne păzește, căci sunt printre ei mulți oameni cu scaun la cap -, că sistemul de cartele alimentare în Basarabia a fost anulat în decembrie 1947, dar numai atunci, când în satele noastre s-a prăpădit de foame în jur de 30% din populație, când canibalismul a devenit o obișnuință la ordinea zilei și cimitirele erau inundate de gropi comune, când țăranii basarabeni au fost dezumanizați, devenind o masă amorfă, incapabilă să riposteze în cazul în care i se confiscau bunurile în favoarea colhozurilor, era deportată, i se ucideau preoții și i se închideau bisericile, și, pentru mulți ani înainte, nu mai avea dreptul să respire decât sub jalnica muzicuță morbidă, intonată de același regim totalitar comunist.
Mariana S. Țăranu,
conferențiar universitar, doctor în istorie
NOTA REDACȚIEI. Motivul invocat de către individul de la ziarul rusesc pentru atacul asupra Marianei S. Țăranu a fost o fotografie dintr-un lagăr de concentrate fascist, care nu avea nicio legătură cu foametea din Chișinău, dar pe care, din păcate, a postat-o pe site-ul Timpul.md, la articolul Marianei, unul dintre stagiarii noștri, în necunoștință de cauză. În scurt timp, imaginea respectivă a fost ștearsă. Regretăm mult această eroare, dar, totuși, avem impresia că gazeta cu pricina a găsit astfel doar un motiv pentru a dezminți crimele monstruoase ale bolșevicilor în Basarabia. Urmăriți cu atenție, în continuare, articolele Marianei Țăranu și ale lui George Mârzenco, pentru a înțelege cum s-a făcut istoria bucății de țară, care, actualmente, se numește Republica Moldova.
