Potrivit unora, divorţul este un moft al generaţiilor „pierdute”. Istoria arată însă altceva, căsătoria fiind „un moft” al tinerilor îndrăgostiţi, care au decis să meargă împotriva tuturor doar pentru a fi împreună.
Divorţul, ca şi uniunea dintre două persoane, a existat din perioada Greciei şi Romei antice. În acea perioadă, căsătoria însemna în fapt un aranjament mai mult economic dintre două familii, care-şi doreau să-şi unească afacerile. Odată cu apariţia creştinismului însă, căsătoria este marginalizată, deoarece ascetismul creştin favoriza virginitatea şi abstinenţa sexuală în locul mariajului.
În aceste condiţii, oamenii continuau să se căsătorească, chiar şi pe ascuns. Astfel, căsătoria devine un aranjament strict privat. Până la sfârşitul secolului al X-lea, cununia dintre două persoane avea loc în afara bisericii. Doar în sec. XII preotul devine o parte a ceremoniei şi abia în sec. XIII el devine responsabil de întreaga cununie.
Printre tradiţiile noastre milenare nu se află căsătoria neapărat, ci dragostea. Anume pentru iubire, tinerii din toate perioadele au decis să lupte pentru ceea ce simt, să se împotrivească părinţilor, dogmelor religioase, legilor statului, culorii pielii sau stăpânului (robii nu aveau voie să se căsătorească decât cu acceptul stăpânului în a cărui proprietate erau).
Iar în timp ce procentele celor care divorţează cresc în fiece zi, fanteziile pentru o nuntă perfectă sunt omniprezente, dragostea fiind cea care ne dă puterea să luptăm împotriva oricăror restricţii.
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
