Au început să crească ghioceii, zambilele, angliceii şi, nu în ultimul rând, neobositele preţuri – peste care nu vine niciodată iarna, îngheţul sau hibernarea. Toate dorm câte trei luni, doar preţurile cresc falnice şi neobosite.
Trei din nouăsprezece administratori ai rutelor de microbuze din Chişinău solicită creşterea preţului unei călătorii cu o sută de procente. În principiu trebuie să aşteptăm să mai depună vreo zece administratori aceeaşi cerere.
Ne întristăm? Nu. Să depună toţi cerere, să se aprobe, iar apoi să îşi strângă şandramaua şi să se reprofileze, fiindcă eu nu intenţionez să dau atâţia bani pentru o călătorie. Şi cred că un pensionar sau un elev – cu atât mai puţin. Nu degeaba se spune că fiecare pasăre pe limba ei piere. Aşa şi microbuzele. Un prieten îmi spunea că pentru un Chişinău civilizat trebuie să scăpăm de ele, iar eu i-am spus că avem nevoie şi de salarii civilizate.
Acum, recunosc că undeva la mijloc se întâlnesc părerile noastre. El avea dreptate, dar şi eu. Şi până la civilizaţie e nevoie de supravieţuire. Toate preţurile cresc ca după ploaie, ca hrănite cu E-uri, ca modificate genetic, însă voi, oameni buni, când aţi auzit de ultima majorare a pensiilor şi a salariilor? Cu câte procente? Cu sută la sută ca la microbuze?
Dacă se va dubla preţul unei călătorii cu microbuzul, şoferii lor vor fi şomeri. Fiindcă optzeci la sută din chişinăuieni nu îşi vor permite un preţ atât de ridicat, cinci la sută nu vor dori să dea atâţia bani, iar restul cincisprezece procente vor circula cu maşina personală.
Poate e doar o poveste care se va amâna. Poate nu. Însă primăria poate specula acum. Dacă troleibuzele nu îşi vor mări preţul imediat după microbuze, la troleibuze se va dubla numărul de călători, ceea ce înseamnă o dublare a veniturilor. Şi va fi foarte bine. Însă dacă ispita banului va fi prea mare, câştigurile vor rămâne la fel. Preţuri mai mari, călători mai puţini. Deoarece, oricum, vine primăvara, zilele însorite, iar mersul pe jos face piciorul mai sănătos şi mai frumos.
