Atunci părinții noștri credeau cu sinceritate că această țărișoară, nou-creată după căderea imperiului sovietic, va reveni la ea acasă – în Țara-Mamă, România. Și era frumos, când o mulțime de oameni de pe acest pământ respirau la fel, își doreau același lucru și stăteau acolo zile și nopți în șir pentru viitorul nostru… Dar, din păcate, n-a fost să se producă atunci Unirea.
De atunci s-au scurs 30 de ani, dar lucrurile nu s-au prea schimbat spre bine. Și am ajuns în același loc, în anul 2019, când alegerile parlamentare ne bat la ușă. Oricât de murdară a fost această campanie electorală, ne aflăm iarăși la un pas de un eveniment foarte important pentru viitorul nostru. De bine de rău, este un nou început și, dacă vom merge la vot, vom demonstra că puterea este în mâinile noastre, nu în ale guvernanților. În ultimul timp, ne plângem cu toții că ei nu ne conduc cum ar trebui. Dacă e așa, duminică noi trebuie să conducem țara, pentru că cea mai puternică armă a unui stat este poporul. Să nu mai cerșim, să nu mai bocim, ci să decidem soarta lor și soarta noastră, în aceeași zi.
Se spune că cei deștepți au șters deja putina din R. Moldova. Cu riscul de a nu avea pensii, ei se gândesc ca măcar ziua de astăzi să le fie mai senină. Muncind, ei speră că cei mici, copiii lor, îi vor îngriji la bătrânețe. Cu asemenea situații se confruntă aproape toate familiile noastre. Iar dacă cei plecați trăiesc pentru prezent, noi, cei rămași acasă, trebuie să trăim pentru viitor. Și dacă nu ne pasă de noi, ar fi cazul să trăim pentru viitorul copiilor noștri și să nu ne lăsăm batjocoriți și îngropați de vii. În caz contrar, R. Moldova va deveni pustie. Va fi o palmă de pământ fără oameni, cu sate pustii, cu cimitire pline și cu case bântuite. Dacă nu ni se va trezi conștiința, în cele din urmă, atunci hoții ne vor fura până și ultima noastră bogăție – Patria. Și atunci vom reveni acasă o singură dată în an, de Paștele Blajinilor. Vom arăta celorlalți ce am mai reușit să ne cumpărăm, cât de avuți am devenit, în timp ce în suflete ne va cânta durerea și sărăcia…
Totuși, încă nu e târziu să ne salvăm. Repet, peste numai două zile, puterea ne va aparține și noi am putea schimba lucrurile. De aceea, duminică ar trebui să ne trezim și să plecăm imediat la vot. Sau, dacă mergem la biserică, să nu ne întoarcem acasă până ne vom face datoria de cetățeni. Mai ales duminică, să nu uităm de vorbele lui Friedrich Max Muller: „Ora dimineții are aur în gura ei”. De altfel, pe parcursul zilei, pot interveni multe lucruri minuscule și neprevăzute, care să ne fure tot timpul și a doua zi să regretăm. Însă „regretele târzii sunt ca și chibriturile arse”, după cum scria colegul meu Pavel Păduraru în unul din romanele sale.
Iar odată ajunși la secția de votare, chiar dacă știm că toți ne mint și nu mai avem încredere în nimeni, să-i votăm pe cei care încă nu au reușit să ne dezamăgească. În orice caz, speranța moare ultima, mai ales în ziua în care noi, alegătorii, vom conduce țara. Prin votul nostru, să arătăm duminică lumii întregi că nu suntem indiferenți și că am rămas uniți, așa cum am fost atunci, la începutul anilor `90.
Scriu, pentru că simt. Scriu, pentru că-mi pasă.
