Nu am prea crezut în ipoteza cu pricina – dacă te laşi bătut, găseşti suficiente motive de depresie şi în celelalte luni ale anului… Nu am crezut în ea nici măcar atunci când pe mine însămi depresia m-a priponit de „divănaş” într-un început de ianuarie în care, dimpotrivă, ar fi trebuit să mă bucur de iarnă.
Şi totuşi, nu este exclus că deducţia ciudaţilor savanţi britanici are dreptul la viaţă – în special, în cazul unor ţări pentru care cuvântul „depresiv” aproape că a devenit brand. M-am gândit la asta acum două săptămâni, într-o rece dimineaţă de ianuarie, aterizând pe un aeroport gri într-un oraş la fel de gri (ambele, cu denumirea Chişinău), cu oameni trişti şi plini de griji. Simţi asta mai ales dacă vii dintr-un loc cu mult soare, unde lumea ştie să zâmbească…
Zilele care s-au scurs din acea dimineaţă gri pe aeroportul gri nu au schimbat prea mult nuanţa. Moldova rămâne întunecată şi în continuă depresie: unii suferă pentru că nu-şi pot alege preşedintele pe care îl vor, alţii – pentru că vor trebui să plătească prea mult pentru votcă şi ţigări, ceilalţi… ăştia urăsc pur şi simplu, pentru că nu ştiu cum e să iubească. Eu, dacă aş veni pentru prima dată în Moldova, m-aş gândi că aşa e ţara. Trăind aici de-o viaţă însă, încep să cred că de vină e luna ianuarie. Iar ianuarie… se termină mâine! Şi-atunci, să vedeţi cât de optimişti, curajoşi şi luminoşi pot fi moldovenii!
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
