După patru luni de război, NATO își schimbă radical strategia împotriva Rusiei, într-un summit istoric

Alianța își va spori semnificativ forța de reacție rapidă, va mări numărul militarilor de pe teritoriul statelor de pe flancul de est, inclusiv România, și va desemna Rusia drept o amenințare directă la adresa securității transatlantice, scrie BBC, în ziua începerii reuniunii NATO de la Madrid.

Astăzi, 28 iunie, summitul NATO începe în capitala Spaniei, într-un moment critic al istoriei de 73 de ani a Alianței, la patru luni de la începerea războiului în Ucraina, cel mai mare „șoc strategic” pentru Occident de la atacurile de la 11 septembrie 2001 și până în prezent.

Schimbarea de atitudine a multor membri a fost dramatică. Cu mai puțin de trei ani în urmă, președintele Franței, Macron, declara că NATO este „în moarte cerebrală”. Dar din momentul în care tancurile rusești au trecut granița în Ucraina, răspunsul Occidentului s-a remarcat prin unitate, rapiditate și forță, chiar dacă în unele cazuri, Kievul ar fi așteptat mai mult și mai repede.

Una dintre misiunile summitului este adoptarea Noului Concept Strategic, documentul ce va ghida activitatea NATO pentru cel puțin un deceniu. Astfel, Rusia ar putea fi desemnată „cea mai semnificativă și directă amenințare” la adresa securității, potrivit Sky News.

În ajunul summitului, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat „o schimbare fundamentală” a strategiei Alianței, care își va consolida apărarea la frontierele estice, mărind forța de reacție rapidă de la 40.000 la peste 300.000 de militari. Numărul militarilor prezenți efectiv pe teritoriul statelor din estul NATO, inclusiv România, va crește și el.

„Ansamblul acestor măsuri reprezintă cea mai mare remaniere a apărării noastre colective şi a prezenţei noastre de la Războiul Rece. Şi pentru a face acest lucru va trebui să investim mai mult”, a spus Stoltenberg.

Alături de președintele american, Joe Biden și de ceilalți lideri ai Alianței, la summit va fi prezent și președintele României, Klaus Iohannis, care va participa, începând de miercuri, la reuniunile la nivel înalt.

Astfel, potrivit unui comunicat, șeful statului va susține consolidarea apărării pe flancul estic al Alianței și importanța strategică a regiunii Mării Negre, până acum neglijată, potrivit observatorilor. Săptămâna trecută, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a subliniat că România va primi „vești bune” de la Madrid.

„Aşteptăm şi pentru România veşti bune. Anticipez că regiunea Mării Negre va fi reflectată în mod semnificativ, pentru că regiunea Mării Negre este o regiune de importanţă strategică vitală pentru NATO”, a declarat Geoană.

Războiul din Ucraina este principala preocupare a NATO, dar nu singura. Alianța se confruntă cu numeroase provocări, de la războiul hibrid, la destabilizarea Balcanilor, atacurile cibernetice, militarizarea spațiului și puterea militară în creștere a Chinei.

De aceea, pentru prima dată, acest summit va aborda „provocările pe care Beijingul le reprezintă pentru securitatea, interesele și valorile noastre”, a mai declarat Stoltenberg.

Evitarea escaladării războiului din Ucraina

NATO trebuie să fie prudent. Cea mai puternică alianță militară din lume, formată din 30 de state membre, dintre care trei înarmate cu arme nucleare (SUA, Marea Britanie și Franța), nu vrea să intre în război cu Rusia.

Putin a reamintit în repetate rânduri Occidentului că dispune de un arsenal nuclear masiv, ceea ce înseamnă că o mică ciocnire transfrontalieră ar putea scăpa rapid de sub control. Prin urmare, NATO va încerca să ajute în continuare Kievul fără a fi atrasă în luptele propriu-zise.

Primele ezitări occidentale privind livrarea de arme grele Kievului au fost deja depășite. Summitul de la Madrid va trebui însă să stabilească însă mai concret în ce măsură pot oferi ajutor militar țările NATO și pentru cât timp.

Deocamdată, Moscova pare să facă progrese în Donbas, regiunea majoritar rusofonă din estul Ucrainei, deși cu un cost masiv în vieți și pagube materiale. Se așteaptă ca Rusia să încerce să se agațe de aceste câștiguri teritoriale și eventual să le anexeze, în același mod în care a făcut-o cu Crimeea în 2014.

De aceea, liderii occidentali trebuie să se gândească și la viitor. Și asta pentru că, în absența unui tratat de pace, NATO se va confrunta mai târziu cu o nouă dilemă: continuă să îi înarmeze pe ucraineni în timp ce aceștia încearcă să recupereze teritoriile anexate de Moscova?

Menținerea unei poziții comune cu privire la Ucraina

Liderii NATO vor încerca să păstreze și să demonstreze unitatea Alianței. Dacă Rusia ar fi atacat doar Donbasul și nu ar fi invadat întreaga Ucraină, este posibil ca Occidentul să nu fi fost atât de unit.

Între timp, șase runde de sancțiuni au lovit economia Rusiei, iar Germania a anulat pentru moment gazoductul Nord Stream 2, care ar fi adus gazul rusesc în nordul Germaniei. Dar există totuși diviziuni în cadrul alianței occidentale cu privire la felul în care ar trebui pedepsită Rusia și la prețul pe care economiile europene ar trebui să îl plătească.

Germania a fost acuzată că trage de timp în ceea ce privește livrările de arme promise, președintele francez Macron a fost criticat după ce a spus că Rusia nu trebuie „umilită”, în timp ce Ungaria, condusă de un Viktor Orban bun prieten cu președintele rus Vladimir Putin, a refuzat să se alăture embargoului petrolier.

Guvernul pro-Occidental de la Sofia a căzut, iar de profitat ar putea avea și unele forțe pro-ruse, în vreme ce principalul partid din coaliția guvernamentală de la Roma s-a scindat chiar din cauza diferendului pe tema ajutorului oferit Ucrainei.

La extrema cealaltă se află țările care se simt cele mai amenințate de Moscova, și anume Polonia și statele baltice, care fac presiuni pentru cea mai dură linie posibilă și pentru consolidarea apărării NATI la granițele estice.

Securizarea graniței de est

Regiunea baltică are potențialul unui punct de conflict major între NATO și Rusia. Chiar săptămâna trecută, Rusia a amenințat cu „contramăsuri practice”, după ce Lituania a aplicat sancțiunile UE blocând transportul unor bunuri care traversau teritoriul său în drum spre Kaliningrad, enclava rusă din Marea Baltică.

Premierul Estoniei, Kaja Kallas, a criticat NATO pentru că nu este pregătită să facă față unei invazii rusești transfrontaliere. Strategia actuală prevede încercarea de a recupera teritoriul eston doar după ce Rusia a invadat deja teritoriul.

„Ne-ar putea șterge de pe hartă”, a avertizat ea.

Estonia, Letonia și Lituania au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică. Astăzi, ele sunt națiuni independente și toate fac parte din NATO. Există deja trupe NATO în statele baltice. Cu toate acestea, planificatorii NATO știu prea bine că aceste grupuri de luptă nu ar putea împiedica o invazie. Ele sunt prea mici pentru a preveni un atac la scară largă. Liderii baltici doresc acum cel puțin o divizie de forțe NATO staționată în fiecare țară, ca un factor de descurajare serios. Acesta va fi probabil un subiect foarte dezbătut la Madrid.

În acest context, sporirea forței de reacție rapidă ar trebui să răspundă, măcar parțial, unor îngrijorări.

Opt grupuri tactice sau de luptă au fost create în cadrul NATO. Ele se află în Lituania, Estonia, Letonia, Polonia, România, Ungaria, Slovacia şi Bulgaria. Ele vor fi consolidate cu unităţi „desemnate anterior” în alte ţări ale Alianţei chemate să intervină în statele în cauză şi unde armamente grele vor fi prepoziţionate, a spus Stoltenberg.

România va avea și ea de profitat de pe urma consolidării flancului estic. Stoltenberg a spus că forțele alianței militare din statele baltice și din alte cinci țări din prima linie vor fi mărite „până la nivelul brigăzii”, adică dublate sau triplate, până la un efectiv de 3.000 și 5.000 de militari. Printre aceste țări din prima linie se numără și România.

Menționarea importanţei strategice a regiunii Mării Negre pentru securitatea euroatlantică ar trebui să fie și ea importantă. În debutul invaziei din Ucraina, analiștii au avertizat că marea neglijată de NATO a ajuns sub controlul tot mai strict al Rusiei.

Aderarea Finlandei și Suediei

Pe agenda liderilor se va afla și chestiunea extinderii. Finlanda și Suedia au decis să renunțe la neutralitate și să se alăture Alianței, iar aceasta ar vrea să le primească cu brațele deschise, dar nu este chiar atât de simplu.

Turcia, membră a NATO din 1952, a blocat aderarea, susținând că ambele țări nordice adăpostesc separatiști kurzi pe care Ankara îi consideră teroriști. Deoarece Finlanda și Suedia sunt foarte importante pentru NATO, aliații vor face probabil toate eforturile pentru a găsi o cale de a ocoli opoziția Turciei.

Odată ce cele două țări vor adera, Marea Baltică va deveni efectiv ceea ce unii comentatori numesc un „lac NATO”, mărginit de opt state membre, cu o apărare aeriană comună și un sistem integrat de rachete.

Privind spre est, NATO va trebui să decidă dacă intenționează vreodată să admită noi membri, precum Georgia și Republica Moldova, cu toate riscurile asociate de a provoca un Kremlin deja paranoic.

Creșterea urgentă a cheltuielilor pentru apărare

În prezent, membrii NATO sunt obligați să cheltuiască 2% din PIB-ul lor anual pentru apărare, dar nu toți o fac.

Cifrele recente ale Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) arată că, în timp ce SUA au cheltuit 3,5% pentru apărare și Marea Britanie 2,2%, Germania a cheltuit doar 1,3%, în timp ce Italia, Canada, Spania și Olanda au fost și ele sub obiectivul de 2%.

Rusia a cheltuit 4,1% din PIB-ul său pentru apărare.

Donald Trump, care a amenințat că va scoate SUA din alianță dacă celelalte state membre nu vor contribui mai mult, a reușit să convingă unii membri.

Invazia din Ucraina a fost și mai convingătoare. La doar trei zile după debutul asaltului, Germania a anunțat că va aloca 100 de miliarde de euro în plus pentru apărare și va depăși în cele din urmă pragul de 2% din PIB.

Săptămâna aceasta, șeful NATO a anunțat că nouă dintre cele 30 de state membre au atins sau au depășit obiectivul de 2%, în timp ce 19 au planuri clare de a-l atinge până în 2024. Cifra de 2%, a declarat Jens Stoltenberg, „ar trebui să fie un nivel minim, nu un plafon”.

Toate acestea se întâmplă însă într-un moment în care prețurile globale ale alimentelor și energiei cresc drastic, astfel că bugetele sunt deja limitate.

Alocarea mai multor bani pentru apărare s-ar putea dovedi nepopulară pe plan intern, în condițiile în care există atât de multe alte solicitări urgente privind cheltuielile guvernamentale.

Sursa: Libertatea.ro