Ecouri la cazul Cravcenco: Bălțiul, din moși-strămoși, este al nostru, al moldovenilor

Am solicitat opinia unor personalități vizavi de acest caz.

Ion Ungureanu, ex-ministru al Culturii

Cine vrea să înțeleagă ce s-a întâmplat la Bălți, să citească nuvela lui I. L. Caragiale „O făclie de Paști”. Este o chestie dostoievskiană. Le dorim rușilor s-o pățească în Rusia așa cum o pățim noi acasă cu dânșii. Dacă ar înregistra moldovenii toate insultele care se spun la adresa lor, s-ar cutremura și pietrele. Gălăgia care se face în jurul acestei provocări îi dă de gol pe autorii ei. Totul e cusut cu ață albă. Dacă și pe un asemenea popor blajin, cum sunt moldovenii, îl scot din sărite, înseamnă că sunt sortiți a stârni ura tuturor semințiilor. Și se știe că cine seamănă vânt, culege furtună. Repet: nu provocarea e periculoasă, ci gălăgia pe care o fac în jurul ei.

Ninela Caranfil, actriță, artistă a poporului

„Greșeala” acestui dascăl este că a răbdat și tolerat prea mult obrăznicia acestor elevi. Bălțiul, este din moși-strămoși, un oraș al nostru, iar cei care doresc să locuiască într-un oraș rusesc să plece în Rusia. Această țară are atâtea orașe frumoase! Trebuie să curmăm pornirile obraznice ale celor care nu ne iubesc, nu ne respectă la noi acasă. La Bălți trebuia să se convoace o adunare extraordinară cu părinții acestor copii, aceasta fiind organizată chiar de către Ministerul Educației.

Ion Hadârcă, poet și deputat în Parlamentul R. Moldova

Ceea ce a afirmat domnul profesor Victor Cravcenco este trist. Limbajul violent este regretabil, dar asta în egală măsură se referă și la cei care provoacă o stare de incandescență. E o problemă generală a societății bălțene, mai ales a acelui segment care se consideră în afara legilor R. Moldova, care nu ne respectă tradițiile, limba, cultura și cu orice ocazie își etalează, de fapt, agresivitatea, incultura și incapacitatea de a comunica. Pentru obiectivitate, considerăm că și forțele care astă-vară au clătinat fragilul echilibru din spațiul bălțean ar trebui și ele să-și asume o parte din vină pentru cele întâmplate.

Victor Ambroci, directorul Liceului „Spiru Haret” din Chișinău

Este un caz ieșit din comun. E clar ca bună ziua că profesorul a fost provocat. Desigur, nu accept să fie încălcată etica pedagogică, profesională, dar să nu uităm că și profesorul este om, are suflet și demnitate. Dacă aș fi fost în locul directorului, aș fi adunat tot colectivul de elevi, profesori și părinți și luam în dezbatere acest subiect, astfel încât să nu se mai întâmple asemenea incidente.
Orice provocare șovină este străină și inadmisibilă procesului de instruire și educație în școala națională.

Andrei Strâmbeanu, scriitor

În 1975, eram în Spitalul orășenesc nr. 1 unde am suportat o operație grea. Tot acolo era internat și scriitorul Ion Cana. Academicianul de astăzi Gheorghe Ghidirim, care m-a operat, m-a prezentat acestuia. El mi-a spus următoarele: „Voi, basarabenii, nu ne iubiți pe noi, șantiștii. Ați îndurat și voi multe, dar nu ca noi. Învățam la gimnaziul din Dubăsari. Aveam un coleg, care mi-a adus o traistă cu mâncare de la mama, din satul meu de baștină, Goian. Pe drum, am vorbit moldovenește. Cineva ne-a auzit și ne-a pârât la școală. Pentru că am vorbit moldovenește, ni s-a făcut „palocinoe nakazanie”. Au pus zece elevi cu bețe în mână pe un rând și alți zece pe alt rând. Ne-au impus să trecem printre aceste rânduri de ciomăgari, fiecare dintre ei aplicându-ne câte o lovitură. Mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit la spital”. Nici atunci, nici mai târziu n-a protestat nimeni. Acei călăi așa și n-au fost pedepsiți. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Suntem pedepsiți că vorbim în limba maternă și ne iubim patria, ca și profesorul Victor Cravcenco de la Bălți.

Vlad Pohilă, scriitor și publicist

Nu încape nicio îndoială că la mijloc e o provocare pusă la cale de către serviciile secrete rusești, pentru că prea bine a fost regizată și prea intens mediatizată. Iar acțiunea a fost atât de mult demonizată, cum o pot face numai NKVD-ul, KGB-ul și FSB-ul. Cazuri similare, în sens invers, când sunt insultați moldovenii, sunt infinit mai multe. Să ne amintim de tragedia de la Durlești, de astă-iarnă, când un tânăr a fost omorât, deoarece cânta românește. Dar cine a încercat să elucideze cazul în afară de TIMPUL? Autoritățile noastre închid ochii, pentru că se tem de minoritatea rusă foarte agresivă și conducerea Rusiei, și mai agresivă. Dacă victima de la Bălți a fost pusă la stâlpul infamiei, adică, dublu sacrificată, de final au rămas satisfăcuți numai rușii. Problema, însă, rămâne așa cum a observat Constantin Tănase – profesorul Cravcenco a fost „pus la punct”. Dar ce ne facem cu tinerii agresori, cu o întreagă generație, formată din oamenii care resping tot ceea ce nu este rusesc, al lor, aflându-se aici în Moldova, nu ca niște cetățeni loiali, ci ca niște trimiși ai Rusiei?