(EDUCAȚIE) VLAD PÂSLARU: Vânătorii-profitori din ştiinţele educaţiei
Provocat de timpul scurt în care a fost elaborată, acum o lună am participat la susţinerea unei teze de doctor habilitat, pe care am apreciat-o altfel decât membrii Consiliului Ştiinţific Specializat (CŞS). În replică, o membră a acestuia a zis că „nu-i frumos”, iar preşedintele că nu-s obiectiv.
„Nu-i frumos”-ul membrei CŞS îl las autoarei, căci chiar nu-i frumos să accepţi calitatea de expert al unei teze de doctorat în care nu eşti specialist (educaţia în familie şi managementul curriculumului sunt lucruri diferite, nu-i aşa, stimată colega!?), ba şi să mai reproşezi în public tocmai unui specialist în curriculum (cu stagii de formare peste hotare şi numeroase şi îndelungate experienţe de cercetare, coordonare şi elaborare a curriculei şcolare) pentru faptul că a formulat un alt punct de vedere decât al tău.
Observaţia preşedintelui CŞS m-a făcut însă să-mi amintesc că acum opt ani am dat votul meu pro pentru conferirea titlului de doctor habilitat atât preşedintelui, cât şi membrei CŞS care m-a taxat cu „nu-i frumos” şi că atunci nu mi-a trecut prin cap că astfel am dat câte un pro și fiecărui vânător-profitor de valori din Pădurea Domnească a Ştiinţelor Educaţiei. Astfel votul pe care l-am dat atunci cu bună-credinţă întru binele social și cel individual a fost convertit în energie pentru corupția din științele educației și pentru a fi eu însumi preschimbat din îndrumător de doctoranzi şi autor de idei, concepte şi principii într-un tip căruia i se poate reproşa că nu-i frumos să-ţi susţii principiile ştiinţifice, ba este chiar periculos: pentru mediatizarea opiniei separate despre curriculumul de holocaust am fost exclus din componența consiliului științific al Institutului de Științe ale Educației (IȘE), iar pentru tabletele din rubrica (Im)Posibila educație (ziarul TIMPUL) – concediat de la IȘE.
Dar lumea este ținută în echilibru atât de Legea conexiunii universale, care unifică spiritul și materia, cât și de Legea consecințelor nedorite, care echilibrează energiile pozitive și negative.
Teza susţinută la 19.09.13 în CŞS DH 30-13.00.01 din cadrul USM este a Liliei Pogolşa, coborâtă de PCRM cu hârzobul în funcția de director al IȘE acum cinci ani, deși nu publicase nici un articol ştiinţific în pedagogie. Deși nu-i pedagog prin formare științifică, a reușit în acest timp scurt să scrie şi o teză de doctor habilitat în pedagogie – lucru nemaipomenit, căci pentru o astfel de teză experimentul de durată este obligatoriu. Această „performanță” însă n-are la origine vreun mister de ordin divin, ci este consecinţa unei ordinare frici a celor de la IŞE faţă de şefa, care însă nu s-a ruşinat să profite deschis de munca lor.
În avizul la autoreferatul tezei L. Pogolşa demonstram caracterul neactual al cercetării, o cercetare similară fiind încheiată în 2007 printr-o monografie științifică colectivă de 450 pag., la elaborarea căreia a participat întregul IŞE; lipsa oricărei temelii epistemologice a cercetării și promovarea unor concepte eronate, precum cel de subcompetență; preluarea de la subalterni a unor date, idei, concepte şi chiar a întregului experiment pedagogic, realizat în cadrul proiectului de modernizare a curriculei şcolare în 2009-2010; caracterul eclectic al părții teoretice și avansarea cu pretenții de concepte originale a unor axiome formulate încă de antici. Am menționat şi caracterul reproductiv al tezei, şi lipsa polemicii. L. Pogolșa a evitat să polemizeze cu autorii care indică asupra inexistenței acestui cuvânt în dicționarele limbii române și denunță orice temei epistemic pentru așa-zisa „subcompetență”.
Deși Regulamentul CNAA cere citirea cu voce a tuturor obiecțiilor făcute la teză și autoreferat, secretarul CȘS a citit doar concluzia avizului meu, nu și cele opt obiecții, din care este alcătuit. N-ar fi o minune dacă avizul meu nici nu va fi adus la cunoștință Comisiei de experți Pedagogie și Psihologie și Comisiei Superioare de Atestare, de vreme ce funcționara de la CNAA, care a asistat la susținere (tot ea cumulardă și membră a SȘP din cadrul IȘE), a afirmat la finele ședinței că susținerea a decurs fără încălcări de procedură.
Dar să disociem procedura dată în elemente, fără a indica și numele persoanelor implicate, căci pe noi ne interesează fenomenul corupției în științele educației, acțiunea de identificare a celor corupți fiind prerogativa CNAA.
La IȘE teza L. Pogolșa a fost examinată inițial într-un sector, apoi la Seminarul științific de profil (SȘP), al cărui vicepreședinte este, apoi la SȘP din cadrul USM.
Consultantul științific al L. Pogolșa este decan la USM, președinte al SȘP din cadrul USM și membru în SȘP din cadrul IȘE.
Vicepreședintele SȘP din cadrul USM este șefa Catedrei Științe ale Educației din cadrul facultății al cărei decan este consultantul științific. În raport cu acesta, vicepreședintele SȘP este: subaltern direct, consăteancă, verișoară și fină.
Știind CNAA că consultantul științific are asemenea funcții la USM, de ce n-a aprobat teza L. Pogolșa pentru examinare la SȘP din cadrul Universității Pedagogice I. Creangă – un teritoriu neutru, unde raportul de interese din SȘP față de teza dată este unul vădit mai obiectiv decât cel de la USM? Pentru că în SȘP din cadrul UPSC teza ar fi fost examinată nepărtinitor și fără frică de răzbunare, autoarea trebuind să argumenteze actualitatea cercetării sale și în raport cu cercetarea similară finisată în IȘE în chiar preziua venirii sale aici pe post de director; pentru că aici autoarei i s-ar fi cerut să-și demonstreze paternitatea asupra valorilor științifice prezentate în teză și în publicațiile pe care nu le-a elaborat și să argumenteze prezența „subcompetențelor”, în teză și în curricula școlare modernizate, acțiune pe care a raportat-o ca și componentă a cercetării sale.
Dar deoarece teza a fost examinată la SȘP din cadrul USM, componența CȘS propusă de acesta este următoarea:
Președintele CȘS este șefa Catedrei de Psihologie din cadrul facultății al cărei decan este consultantul științific.
Secretarul științific al CȘS este șefa Catedrei Științe ale Educației din cadrul facultății al cărei decan este consultantul științific, tot ea și vicepreședinte al SȘP, și consăteanca-verișoara-fina consultantului științific.
Membrii CȘS DH 30-13.00.01:
• din cei șase membri ai CȘS, incluzând președintele și secretarul științific, doar doi sunt specialiști în managementul educațional și nici unul nu-i specialist în curriculum – obiectele de cercetare ale tezei examinate – Teoria și praxiologia managementului curriculumului școlar;
• doi membri ai CȘS sunt și membri ai Comisiei de experți Pedagogie și Psihologie a CNAA; conform Regulamentului, ei nu mai pot prezenta teza în Comisie, dar, după ce au votat pro în CȘS, firește că vor vota pro și în Comisie; unul din cei doi membri ai CȘS și ai Comisiei de experți este și cumulard la IȘE;
• un membru al CȘS este subalterna L. Pogolșa;
• un membru al CȘS este și membru al SȘP din cadrul IȘE.
Prin urmare, cinci din cei șase membri ai CȘS au avut motive să fie părtinitori în aprecierea tezei L. Pogolșa: fie ca subalterni ai L. Pogolșa, cumularzi ai IȘE sau membri ai SȘP din IȘE, fie ca subalterni și/sau rude ai consultantului științific.
Or, componența CȘS 30-13.00.01 a fost gândită nu pe principiul competenței științifice, ci pe acela al profitului: obținerea numărului maxim de voturi pro în CȘS și garantarea a două voturi pro în Comisia de experți, în care cu siguranță se va adăuga votul secretarului științific al Comisiei (subalterna L. Pogolșa) și al unui membru al Comisiei (membru al SȘP din cadrul IȘE). În plus, după cooptarea celor doi membri ai Comisiei ca membri ai CȘS, aceasta nu mai are nici un membru doctor habilitat la specialitatea tezei L. Pogolșa, care s-o expertizeze, deci examinarea tezei va fi (o fi fost deja!) formală și în Comisia de experți.
Procedura de examinare a tezei L. Pogolșa la CNAA va fi/este în grija și responsabilitatea funcționarului CNAA, care (vezi mai sus) de asemenea are motive să fie părtinitoare.
Astfel, vânătoarea din Pădurea Domnească a Științelor Educației s-a terminat cu obținerea trofeului năzuit: titlul de doctor habilitat în pedagogie. Victimele sunt elevii din ultimii trei ani și profesorii lor, educați/formați pe „subcompetențe”, adică ca subproduse educaționale. Odată cu conferirea L. Pogolșa a titlului științific aspirat, în mod automat se va considera că este acreditată științific și așa-zisa „subcompetență”, subprodusele umane ale școlii urmând să crească în progresie geometrică. „Creativitatea” L. Pogolșa și a consultantului său în „elaborarea” tezei și organizarea susținerii acesteia va da și mai multe trofee vânătorilor-profitori, deci titlul științific al L. Pogolșa demolează din interior însăși instituția de experți a CNAA, care n-a fost capabilă/n-a dorit să identifice și să respingă un furt intelectual și un fals științific. Iar funcția de director al unicei instituții de cercetare pedagogică din țară (obținută pentru al doilea termen prin falsificarea Statutului IȘE), pe care o deține L. Pogolșa, va instala stabil corupția în cercetarea pedagogică pentru o perioadă nedeterminată.