Energia regenerabilă, între mit și realitate

Printre primele trei state exportatoare de petrol și gaz se numără Federația Rusă, Arabia Saudită și Norvegia.
Dat fiind faptul că sectorul energetic este unul de maximă importanță pentru dezvoltarea economică a unei ţări, și mai ales utilizarea petrolului și gazului atât pentru consumul casnic, cât și în activitățile economice și agricole, aprovizionarea constantă a unui stat este o necesitate vitală.
Republica Moldova este dependentă de importurile de energie, peste 95% din necesarul energetic fiind asigurat din importuri. Anual în Republica Moldova se consumă circa 4 miliarde de KW/oră, dintre care mai puţin de 4% sunt produse în Moldova de TCE-1, TCE-2 şi cantităţi nesemnificative de hidrocentralele Stânca-Costeşti, TCE Nord şi hidrocentrala de la Dubăsari. Moldova importă toate tipurile de resurse energetice: petrol, gaz, cărbune, energie electrică. Dependenţa de sursele externe de energie a condus la majorarea constantă a preţurilor acestora şi la acumularea datoriilor mari faţă de furnizorul extern. Principalul partener în acest sens este Federaţia Rusa. Astfel, Moldova rămâne dependentă atât economic, cât şi politic de Rusia.

În anul 2010, Guvernul Republicii Moldova şi-a asumat angajamentul de a reforma sectorul energetic prin sporirea securităţii energetice, diversificarea surselor de energie şi atragerea de investiţii în domeniu. Autorităţile optează pentru o creştere de până la 20%, către anul 2020, a ponderii energiei produse din surse regenerabile în structura totală a consumului energetic pe ţară, obiectiv conţinut în Strategia Energetică a ţării. Totodată, studiile efectuate de către mai multe companii și organizații internaționale, lideri în acest domeniu, arată că R. Moldova posedă un potenţial mare de producere a energiei din surse regenerabile care este, deocamdată, neexploatat.

Pe plan mondial în prezent s-a demonstrat eficienţa economică a următoarelor tipuri de energie regenerabilă: energie eoliană (onshore şi offshore), fotovoltaică, biomasă, biogaz, hidraulică.

Inițial, percepția generală a tehnologiei de generare a energiei regenerabile era una controversată, însă în prezent situația s-a inversat. Tehnologiile „verzi” sunt accesibile, eficiente, cu rezultate prognozabile, iar prețul lor s-a redus în ultimii 5 ani de peste două ori. În prezent, pe piaţa mondială exista o gamă largă atât de producători de tehnologii regenerabile, cât și de finanțatori, care ar dori să investească în tehnologiile ecologice „verzi”.

În ce privește autoritățile centrale ale țării, putem constata că în ultimii patru ani conducerea RM a promovat o politică proeuropeană clară şi perseverentă care își are ca scop integrarea europeană. Obţinerea calității de stat membru al UE presupune parcurgerea unei proceduri complexe. Orice stat european care îndeplineşte condiţiile de aderare îşi poate depune candidatura. Condițiile de aderare sunt cunoscute sub denumirea de „criteriile de la Copenhaga”, acestea includ existenţa economiei de piaţă, a unei democraţii stabile, a statului de drept, precum şi acceptarea legislaţiei UE. Prin urmare, pentru a deveni stat candidat la UE, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească Moldova, este cea de stat independent din punct de vedere economic și politic.

Acquis-ul comunitar conţine cerinţe stricte în ce priveşte independenţa energetică şi utilizarea resurselor energetice regenerabile, iar Moldova a ratificat Directiva UE ce ţine de domeniul energetic, propunându-și drept scop atingerea până în anul 2020 a nivelului de 20% de energie electrică produsă din resurse regenerabile.

Ţările dezvoltate şi-au conturat în timp două modele de stimulare şi atragere a investiţiilor în acest sector. Primul model constă în stabilirea pe un termen lung a unor tarife fixe şi anume feed-in-tariff. Acest tip de tarif este aplicat cu succes în majoritatea ţărilor Uniunii Europene printre care Germania, Italia, Franţa, Spania, Austria și Bulgaria. Cel de al doilea model fiind mai complex şi mai complicat în implementare – schema certificatelor verzi care se aplică în state precum Polonia, Belgia, Suedia şi Regatul Unit.

Conform estimărilor BERD, în RM sunt mai multe regiuni cu un înalt potenţial eolian, iar în partea centrală şi sudică a tarii este concentrat un potenţial fotovoltaic semnificativ. Biomasa şi biogazul posedă un anumit potențial, însă acesta este redus din cauza suprafeței mici ale țării, iar exploatarea resurselor hidraulice din RM este blocată din cauza anumitor factori geopolitici. În RM este implementat cu succes Proiectul Energie şi Biomasă în Moldova, proiect ce dispune de un buget total de 14.56 milioane euro acordaţi de Uniunea Europeană (14 mln. euro) şi PNUD Moldova (0,56 mln. EURO), cu o perioadă de implementare de patru ani (2011-2014). Proiectul îşi propune să contribuie la crearea unui sistem sigur, competitiv şi durabil de producere a energiei din surse regenerabile, în special biomasă din deşeuri agricole.

Și totuși, la moment putem constata că, în ce privește dezvoltarea sectorului energiei regenerabile, Moldova bate pasul pe loc. Planul de acţiuni al Strategiei Naţionale de dezvoltare în domeniul energetic, adoptat de guvernul Filat anul trecut, prevede înfiinţarea în următorii 87 de ani a unor capacităţi energetice din resurse regenerabile cu o putere sumară instalată de 600 MW, din care o mare parte pentru energia eoliană și mai puțin fotovoltaică și biomasă. Pe lângă aceasta Ministerul Economiei a mai comandat o licitaţie internaţională pentru evaluarea pieţei energetice, stimularea tarifelor și elaborarea unor recomandări ce țin de plafoanele tarifelor feed-in pentru Moldova. Astfel, în decembrie 2012, Asociaţia Producătorilor Europeni ECA, care a câștigat licitaţia, a prezentat raportul final cu o listă a tarifelor recomandate pentru RM.

Ultimul pas care a rămas de parcurs (și primul pe un drum nou) constă în elaborarea de către guvern a unui mecanism de atragere a investitorilor şi ajustarea Legii cu privire la energia regenerabilă din 2009 la cerinţele actuale, astfel ca ultima să aibă o formă utilă, aplicativă şi nu superficială.

Astfel, până la Summitul de la Vilnius care va avea loc în noiembrie 2013, RM ar putea demonstra partenerilor europeni seriozitatea intenţiilor sale de integrare europeană prin efectuarea unor pași reali spre obţinerea independenţei economice şi politice. Dar toate acestea necesită un efort considerabil din partea autorităților publice centrale și locale, o concentrare asupra activităților strategice pentru republică.

Practica mondială demonstrează viabilitatea, iar în ultimul timp și accesibilitatea tehnologiilor energetice din resurse regenerabile, astfel, Moldova deținând o șansă reală de a obține o independență energetică și ca rezultat politică. Iar noi, ca cetățeni cu o poziție socială activă, ar trebui să impulsionăm guvernanții spre crearea unei noi Moldove – inovatoare, ecologice și independente.